Polițiștii au condus o anchetă timp de trei zile la Pensiunea Sóvirág din Sic, în aprilie 2022. Pensiunea a fost construită de Ioan Sallai, primar reales de 33 de ani, iar fiul și fiica sa au extins-o din fonduri europene la mijlocul anilor 2000. Acum trei ani, în timpul unor lucrări edilitare vizavi de pensiune, a fost spartă o țeavă de gaz care nu figura în registrele companiei de distribuție a gazelor naturale. Din acest motiv, poliția a demarat o anchetă.
Ancheta penală se bazează pe două suspiciuni: furt calificat de combustibil și racordare ilegală la conducta de gaze. Procedura se desfășoară de mai bine de trei ani fără rezultate vizibile: pe portalul instanțelor nu există nici urmă de trimiterea în judecată, iar la începutul anului 2025 Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla încă nu închisese cazul. Anul acesta, însă, parchetul nici măcar nu a mai răspuns la întrebările trimise la fiecare două-trei luni.
Autoritățile păstrează aceeași tăcere și în cazul investițiilor din Sic, care sunt anchetate de mai mulți ani. Le vom analiza pe rând, arătând cum profită de ele un constructor local și familia primarului.
Vom prezenta și fraudele prin care primarul și administrația sa au ascuns practic documentele importante ale comunei, iar această diversiune nu este sancționată de lege. Primarul Ioan Sallai obține astfel avantaje politice și materiale:
- alegătorii lui știu mai ales lucruri pe care el le comunică cu ei, în special verbal;
- criticii lui abia dacă au vreo vagă idee despre funcționarea instituției, hotărârile consiliului local fiind imposibil de urmărit retroactiv pe de mai mulți ani;
- localnicii nu știu cât de multe subvenții agricole primesc primarul și membrii familiei sale, pe lângă salariile și afacerile lor, deși abia dacă se ocupă de agricultură.
Mândria Ardealului și Câmpiei
Sicanii sunt mândri pe bună dreptate de trecutul urban al satului, de folclorul său renumit și bogat. Ambele aspecte îl fac să se distingă din rândul satelor de pe Câmpie, la fel ca potențialul său turistic și bunăstarea vizibilă a populației sale. Localnicii și-au completat veniturile din agricultură încă din secolul al XX-lea cu munca sezonieră la Cluj-Napoca și Budapesta.
De atunci, mulți au rămas la oraș sau în străinătate, astfel încât, în ciuda relativului nivel de prosperitate și a nou-veniților, populația din Sic scade cu câte 10% la 10 ani. Conform datelor ultimului recensământ, peste 90% din cei 2234 de locuitori sunt maghiari. Ioan Sallai e ales primar din 1992 încoace: din partea UDMR înainte de acuzația de turnătorie, iar mai târziu ca independent, dar cu sprijinul tacit al UDMR.
Sallai și-a dat seama cu decenii în urmă de potențialul turismului rural, reiese din presa perioadei respective. A introdus în Sic apa potabilă prin conducte și gazul natural mai devreme decât majoritatea satelor din Transilvania, deși uneori aceste lucrări de utilități au durat chiar și zece ani. A asfaltat străduțele din sat de peste zece ani, însă locuitorii s-au putut racorda la canalizare abia anul acesta. A înființat, prin programe guvernamentale, un muzeu al satului și un centru de informare turistică.
În sat mai multe pensiuni încearcă să supraviețuiască. Cultura populară este păstrată și de două inițiative private: muzeul de dansuri populare al lui Michel Van Langeveld, decedat anul acesta, și Casa Albastră, cumpărată de Asociația Civică din Sic pentru a înființa un centru comunitar în casă țărănească renovată și, ulterior, un muzeu al satului.
Am relatat mai multe despre Sic și primarul său toamna trecută, când am detaliat investițiile pentru care primarul nu a solicitat autorizație de la autoritățile competente, sau le-a demarat și finalizat în mod controversat. Printre acestea se numără băile sărate care usucă și poluează rezervația naturală Stufărișul din Sic, betonarea și acoperirea albiei pârâului care traversează satul sau asfaltarea preferențială după lucrările de canalizare.
Atunci am semnalat relația ciudată a primarului Ioan Sallai cu faptele și cu propriul său trecut. S-a dus până la Curtea Constituțională pentru a șterge informațiile publice dovedite prin documente din 2008, potrivit cărora înainte de 1990 fusese informator al Securității. Apoi, în interviul pe care ni l-a acordat, nu numai că a negat că a raportat Securității, dar a negat și că a făcut recurs ani de zile pentru ștergerea trecutului său de informator. Fără succes însă.
Procedând astfel, însă, el pune sub semnul întrebării credibilitatea tuturor informațiilor pe care el însuși le furnizează.
Scandalul nu-l copleșește pe primar
În timpul interviului pe care l-am realizat cu el, a menționat de mai multe ori că, în opinia sa, rivalii locali ne instigă împotriva lui și că se aștepta să apărem încă înainte de alegerile locale de anul trecut. Sallai susține încă din 2007 că este victima unei discreditări politice. El a explicat atunci că poliția a deschis o anchetă împotriva lui pentru plata ilegală a ajutoarelor sociale și pentru că a efectuat în mod neoficial reparații de drumuri, achiziții, de exemplu, transportând pietre cu firma fiului său pentru anumite reparații de drumuri. Din câte știm, cazul nu a avut niciun rezultat, dar Sallai a căpătat atunci rivali locali mai serioși.
Deși însuși Béla Markó, fostul președinte UDMR a făcut campanie personal în Sic la primele alegeri pentru Parlamentul European din România, în noiembrie 2007, mai mulți locuitori ai satului au votat pentru László Tőkés, care candida atunci ca independent, decât pentru candidații UDMR la europarlamentare. În primăvara anului 2008, s-a înființat organizația locală a Partidului Civic Maghiar, care l-a susținut pe Márton Csorba, până atunci viceprimar, la alegerile locale din vară.
Sallai a fost cel mai amenințat la alegerile respective, deoarece, în urma unei sesizări a CNSAS, atunci ieșise la iveală trecutul său de informator. UDMR s-a distanțat de el și a propus un contracandidat, însă în turul al doilea au ajuns Sallai și Csorba, care au candidat ca independenți. Sallai a câștigat acest tur cu 57%. De atunci, câștigă cu un procent din ce în ce mai mare, fără a avea adversari din partea UDMR, ci doar sprijin tacit din partea partidului.
Márton Csorba a candidat din nou pentru funcția de primar în 2016, însă fără succes. În 2024, fiul său, Szilárd Csorba, vicepreședintele pentru tineret al Alianței Maghiare din Transilvania, a candidat împotriva lui Sallai, declarând că dorește să evite ca alegerile din localitate fie dominate de conflicte personale și sentimente negative, obținând 30% din voturi.
N-a văzut nici fir de nisip în șanț
Conflictele personale dintre Csorba și Sallai au apărut în perioada 2004 – 2008 când au condus împreună satul. Márton Csorba ne-a povestit că s-au certat atunci când, în calitate de viceprimar, a refuzat să semneze că antreprenorul a pus cantitatea prescrisă de nisip sub conductele de gaz instalate la acea vreme, în condițiile în care el nu a văzut nici fir de nisip în șanțuri. A văzut din interior investiția scandaloasă în căminul de bătrâni inexistent, cazul căruia a fost, de asemenea, uitat, iar clădirea este acum folosită de firma familiei primarului.
În ultimii peste zece ani, subiectele legate de Sic au dispărut din presa cotidiană maghiară. Nu mai există reportaje regulate despre taberele de dans, care erau atât de populare în trecut, despre Zilele Sicului, despre dezvoltarea satului, iar despre sărbătoarea anuală de Sfântul Bartolomeu se scrie foarte rar. A pălit imaginea fostului sat-model maghiar din Cluj.
Nici Sallai nu consideră că este de datoria sa să ne pună la curent cu toate detaliile referitoare la chestiunile pe care le-am abordat. „Nu sunt obligat să dezvălui totul, nu-i așa?”, a intervenit el, când am încercat să clarificăm cu el cât timp a deținut el firma care administrează pensiunea Sóvirág.
Acum trei ani, la această pensiune, un excavator a spart o conductă de gaz probabil ilegală, în timp ce săpa șanțul pentru o nouă fază a lucrărilor de utilități publice. Márton Csorba, care deține un atelier de cherestea în apropiere, a aflat despre ancheta demarată la acea vreme. El a fost deseori în zonă în timpul celor trei zile de anchetă, a fost oprit de polițiști și, după ce a aflat de la ei ce s-a întâmplat, a informat presa locală.
Doar GherlaInfo a relatat că poliția, împreună cu angajații companiei de gaze, au identificat conducta de gaz ilegală, lungă de aproximativ 75 de metri. Presa de limbă maghiară din Cluj păstrează tăcerea. Parchetul Gherla, care conduce ancheta, nu a furnizat informații relevante de trei ani și nu pare să lucreze la acest dosar. Dar relațiile familiale și cercul de interese din jurul pensiunii nu sunt chiar atât de complicate.
Gazul de la pensiunea primarului
În perioada introducerii gazului natural, Pensiunea Sóvirág din Sic și sala de nunți de lângă aceasta erau gestionate de două companii separate. Una dintre ele a fost înființată în 2005 de fiica primarului, Zsuzsi Pap (Sallai), și în mai puțin de zece ani, a fuzionat cu compania familiei, Tipca. Tipca Import Export SRL a fost înființată de Ioan Sallai în 1993 la mai puțin de un an de la alegerea sa în calitate de primar.
Sallai nu-și amintește exact când a deschis pensiunea, dar potrivit descrierii de pe un site de rezervări, aceasta se întâmpla în 2000. Tipca Import Export, care administra pensiunea, a trecut la sectorul horeca în 2007, dar și creșterea animalelor, tâmplăria, electricitatea și zugrăvelile au apărut printre domeniile de activitate de la vremea respectivă.
Anul 2007, anul aderării țării la Uniunea Europeană, a adus o altă schimbare importantă în viața firmei: primarul a trebuit să se retragă. S-a retras și soția sa, care până atunci fusese administratorul companiei Tipca. Firma a fost preluată de fiul primarului, János Sallai. Sora lui, Zsuzsi, a primit o participație de 30% în 2014, când firma ei a fuzionat cu Tipca, conform registrului comerțului.
A fost avantajos faptul că existau două firme care stăteau în spatele celor două unități ale pensiunii, deoarece astfel ambele puteau solicita fonduri europene. Ambele au fost construite sau reabilitate din fonduri de preaderare: una în cadrul programului Phare, cealaltă în cadrul programului SAPARD, conform primei declarații de avere a primarului din 2008, pe care am descărcat-o din bazele de date ale Agenției Naționale de Integritate (ANI). Informația că cele două unități au fost construite din fonduri Phare și SAPARD a fost confirmată de primar și în cadrul interviului.
Când, acum trei ani, au descoperit țeava de gaz care nu trebuia să se afle acolo, deși fiul său deținea pensiunea de 14 ani, primarul o numea pensiunea mea în cadrul ședinței tensionate a consiliului local, în care opoziția locală, consilierii PCM de atunci, i-au cerut demisia. Ei l-au criticat prin faptul că scandalul furtului de gaz pune satul într-o lumină nefavorabilă.
„Uneori spun că este pensiunea mea. Asta nu înseamnă nimic. Deci ei [copiii lui – n.r.] o conduc, totul este al lor”, a fost unul dintre răspunsurile primarului când l-am întrebat despre modul în care folosește acest termen. Celălalt răspuns a fost că obișnuiește să spună că este pensiunea noastră și că el și soția lui merg să ajute la pensiune, dacă copiii le-o cer.
Țeava și gazul
Am discutat cu Ioan Sallai și cu fiul său despre problema țevii de gaz la câteva săptămâni distanță. Singurul lucru pe care îl aveau în comun afirmațiile lor era că pensiunea nu furase gazul, acesta fiind furnizat numai prin intermediul unui racord executat legal.
Primarul a spus că țeava de gaz descoperită acum trei ani ajunge până la pensiune, dar el presupune că firma care a construit rețeaua de gaz a lăsat ceva neterminat acolo. În opinia lui, constructorul ar fi vrut să ducă gazul acolo când încă nu existau clădirile Sóvirág. Acest lucru este contrazis de declarația de avere a primarului din 2008, potrivit căreia și unitatea pensiunii construită ulterior era deja gata în 2006. Lucrările de racordare la rețeaua de gaz au început aproximativ în perioada respectivă, iar furnizarea efectivă a gazului a început, potrivit mai multor surse, abia câțiva ani mai târziu.
János Sallai jr. a declarat că țeava de gaz care face obiectul anchetei nu este racordată la clădirea mai recentă a pensiunii. Deoarece și acea clădire a fost construită într-un proiect UE, Sallai jr. consideră că este posibil ca introducerea unei conducte separate de gaz să fi făcut parte din proiect, dar în final nu s-a dus gazul separat la clădirea respectivă, ci s-a dus de la prima.
Numele infracțiunilor contrazic totul,
poliția demarând o anchetă pentru: racordare ilegală la rețeaua de gaze naturale și furt calificat de combustibil. La întrebarea noastră, Parchetul a menționat aceste două suspiciuni la câteva săptămâni după începerea anchetei.
Suspiciunea de furt de combustibil nu ar fi apărut dacă țeava nu ar fi fost racordată la pensiune și furnizorul de gaze nu ar fi suferit pierderi. Articolul care a relatat pentru prima dată despre anchetă se încheie cu afirmația că urmează stabilirea prejudiciului, dar am întrebat ani de zile în zadar Parchetul dacă s-a stabilit prejudiciul și la cât îl estimează.
Între timp, am primit informația că Sallai jr. probabil a achitat prejudiciul către compania furnizoare de gaze, CPL Concordia. Am primit răspunsuri foarte interesante când am întrebat despre acest lucru. Primarul a răspuns negativ când l-am întrebat dacă a fost intermediar între fiul său și compania furnizoare de gaze.
„Nu doresc să fac declarații în acest sens. Nu… Ei bine, să nu intrăm în detalii, ei nu au continuat ancheta, nu au făcut nimic”, a răspuns Sallai jr. la întrebarea dacă el sau Tipca a plătit prejudiciul furnizorului de gaze, CPL Concordia. Apoi a repetat că nu dorește să facă declarații în acest sens.
Directorul CPL Concordia a rămas tăcut, dar agitat. Mai întâi, am vizitat personal sediul companiei din Cluj-Napoca, unde directorul italian, Andrea Gualdi, mi-a transmis prin secretara sa că nu dorește să discute despre acest subiect. O oră mai târziu i-am trimis întrebările și prin e-mail, în caz că s-ar răzgândi. Pe lângă prejudiciul și eventuala despăgubire, mă interesa și dacă cineva se poate conecta la rețeaua lor fără ca administratorul rețelei să știe sau Concordia să sesizeze pierderea.
Directorul a deschis e-mailul conținând cele nouă întrebări în mai puțin de un minut. Apoi, în următoarea oră, de încă douăzeci de ori. Cel puțin asta a indicat programul de urmărire a e-mailurilor pe care îl folosesc.
De ce se tărăgănează ancheta de mai bine de 3 ani?
Toamna trecută, atât Ioan Sallai cât și fiul său au declarat că nu au fost chemați să depună mărturie în acest caz. Asta înseamnă că, în cei doi ani și jumătate de la ancheta la fața locului, Parchetul încă nu l-a audiat pe Sallai jr., proprietarul pensiunii, nici ca martor, nici ca suspect.
În ultimul an, am întrebat în repetate rânduri Parchetul Gherla de ce este atât de complicat acest caz, de nu se înregistrează progrese: nu a fost pus nimeni sub acuzare, dar nici nu se închide dosarul. Parchetul nu a răspuns la această întrebare. Am argumentat în zadar că, din cauza implicării primarului și a familiei sale, cazul prezintă interes public, Parchetul a repetat că poate furniza informații despre anchetă numai persoanelor care au o calitate juridică în acest dosar penal.
Parchetul Gherla păstrează secretul și în alte două cauze de interes public, aducând același argument. Nu a dezvăluit nici măcar dacă anchetele sunt încă în curs și, dacă da, pentru ce infracțiuni. De la DNA și de la persoane particulare știm că s-a anchetat două investiții de altfel justificate ale administrației locale din Sic, dar nu există informații oficiale despre încheierea procedurilor.
La Sic nu mai îmbătrânește nimeni
DNA a anchetat căminul de bătrâni inexistent acum vreo 9-10 ani, ne-a confirmat informația Márton Sallai, preotul reformat din Sic. DNA Cluj l-a audiat ca martor în jurul anului 2016, deoarece clădirea în care comuna Sic a înființat căminul de bătrâni cu sprijinul guvernamental este proprietatea Bisericii Reformate. Căminul de bătrâni nu a funcționat însă niciodată.
În clădirea din centrul satului, înainte de naționalizare, funcționa o școală confesională, iar ulterior, în perioada comunistă, a fost centru cultural, apoi magazie. În anii de după revoluție, clădirea a ajuns în paragină. Deoarece ea figura în inventarul administrației locale, ne-a povestit primarul, Sallai a căutat ani de zile o soluție pentru a o renova. Când Compania Națională de Investiții (CNI) a anunțat un program de subvenții guvernamentale pentru cămine de bătrâni, primarul a profitat de ocazie și a depus un proiect.
Clădirea a fost renovată și amenajată în 2004 din cei 300.000 lei primiți de la CNI, după cum își amintește primarul. Au primit chiar și câteva paturi din donații, au confirmat primarul și Márton Csorba, care a devenit viceprimar în 2004. Cu toate acestea, căminul nu a funcționat niciodată, deoarece comuna nu a dispus de bani să plătească bucătari și îngrijitori, ne-a explicat Ioan Sallai.
Deși anunțul de granturi menționa că va fi nevoie de fonduri suplimentare pentru funcționarea căminului de bătrâni, finanțarea CNI în sine nu acoperea aceste costuri și nu prevedea nici obligativitatea de punere în funcțiune, a spus Sallai.
Márton Csorba și preotul își amintesc altfel.
Potrivit lui Csorba, proiectul de renovare prevedea ca clădirea renovată în acest scop să fie folosită ca azil de bătrâni. Au venit la fața locului chiar și inspectori pe vremea când el era viceprimar, a spus acesta. Își amintește foarte bine scena în care primarul l-a trimis pe administratorul primăriei în pivniță să aducă placa care trebuia pusă pe fațada căminului de bătrâni înainte de sosirea inspectorilor.
Inspectorii nu au vorbit cu el, nu era la birou la momentul respectiv, ne-a relatat Csorba, și nu știe cum a gestionat primarul situația. De asemenea, nu înțelege cum a putut primăria să primească bani de la guvern și autorizație pentru renovare când clădirea nu se afla în proprietatea primăriei. Primarul a respins ipoteza conform căreia în proiect s-ar fi indicat numărul topo. al unei alte clădiri, care era de fapt deținută de primărie.
Potrivit acestuia, doar renovarea, care a fost finanțată de CNI, a fost controlată la momentul respectiv și totul s-a dovedit a fi în regulă; la fel ca în ancheta poliției, zece ani mai târziu. Cu toate acestea, ancheta respectivă s-a concentrat și asupra dreptului de proprietate asupra clădirii, dar nu se știe dacă aceasta a fost închisă din cauza neconstatării unei infracțiuni sau pentru că a intervenit prescripția. În orice caz, Parchetul nu l-a învinuit, a spus primarul.
Nu e sustenabil dacă e un bun comun
Preotul Márton Sallai își amintește că atunci când a ajuns în Sic în 2008, prezbiterii de atunci i-au spus că clădirea aparține parohiei și, dacă doresc, administrația locală o poate restitui în administrare bisericii.
„Pe atunci am spus că nu o cerem deocamdată pentru că azilul de bătrâni încă nu funcționa în ea (deși era mobilată: existau paturi, noptiere, bucătărie, încălzire centrală) și nu voiam ca statul, care a sprijinit înființarea căminului, să ne tragă la răspundere pe motiv că nu am folosit-o conform destinației pentru care a fost renovată, adică ca azil de bătrâni, timp de cinci ani”, a explicat preotul. De asemenea, parohia nu dispunea de bani pentru a oferi îngrijire persoanelor în vârstă sau pentru a plăti personal.
Márton Sallai consideră că naționalizarea anterioară a clădirii nu a fost niciodată intabulată, așa că aceasta a fost deținută legal de parohie de la bun început. În timpul anchetei efectuate la mijlocul anilor 2010, poliția i-a cerut să furnizeze decizia parohiei de a preda clădirea administrației locale pentru renovare. Însă el nu a găsit niciun document în acest sens.
Între timp, parohia a obținut peste 2 milioane de euro pentru renovarea bisericii. Lucrările au fost efectuate între 2013 și 2015, parohia asigurând cazare pentru muncitori la cererea antreprenorului. Acesta este motivul pentru care ei au solicitat și li s-a restituit în cele din urmă clădirea căminului de bătrâni care nu a existat niciodată, pe care primăria o eliberase anterior.
Afacere de familie din cămin de bătrâni
Clădirea era instabilă din punct de vedere structural de pe atunci, a explicat preotul. Potrivit primarului, era solidă din punct de vedere structural, dar pentru că nu fusese folosită, se umezise și pereții începuseră să crape. Preotul consultase și un inginer structurist la renovarea bisericii, care l-a sfătuit că cel mai bine ar fi să fie demolată.
Clădirea, care s-a deteriorat în timp, nu a fost demolată nici după ce nu a mai fost folosită ca adăpost pentru muncitori. Parohia nu a putut-o valorifica în vreun fel, a explicat preotul, nicio firmă din Sic nefiind interesată de ea. Așa că, atunci când fiul primarului a solicitat să o închirieze în 2022, i-au închiriat-o. Mai precis, s-a deschis o altă firmă aparținând familiei primarului ca să-și poată lansa o nouă afacere tot din fonduri publice.
János Sallai jr. a preluat firma Chicibalazs Const SRL în 2020, care anterior se ocupase de construcții. În 2021, i-a cedat-o mamei sale, soția primarului Sallai. Conform noului profil al companiei, aceasta va fabrica produse de uz casnic din hârtie și carton. Pentru a începe producția, compania a obținut 160.000 de euro din fondul de dezvoltare rurală AFIR. La aceasta, a trebuit să adauge doar o contribuție proprie de 10%.
Conform panoului de licitație, producția ar fi trebuit să înceapă cel târziu în 2024. Clădirea era încă în ruină când am vizitat-o în primăvara anului 2023, dar până în vara anului 2024 partea din mijloc fusese deja reparată, iar în spatele ușii de sticlă se vedea o rolă uriașă de hârtie. „Vor fabrica produse ușoare din hârtie, iar clădirea poate face față acestui lucru”, a răspuns János Sallai jr., care a spus că nu este o problemă faptul că există numai o alee pietonală care duce la clădire. Deși un camion nu ar putea avea acces până la clădire, aceasta ar putea fi accesată cu o mașină mai mică.
Potrivit lui Márton Csorba, producția nu a început nici anul acesta, dar terenul a fost împrejmuit. Timp de decenii, locuitorii din partea de sus a satului au mers pe jos pe poteca de lângă clădire până în centrul satului. Cu toate acestea, anul acesta, curtea acoperită cu iarbă a fost împrejmuită cu un gard, cu cărarea respetivă cu tot, iar această scurtătură cunoscută lângă clădire a fost desființată.
Pe Csorba l-a deranjat faptul că parohia nu a licitat clădirea, ci a dat-o în chirie direct familiei primarului. Potrivit spuselor preotului, parohia a căutat constant un chiriaș, dar János Sallai jr. ne-a răspuns că imobilul nu a fost publicat spre închiriere. A negociat cu Eparhia Reformată din Cluj-Napoca în această privință, deoarece doreau să o închirieze pe o perioadă mai lungă de timp și să o renoveze în schimbul unei chirii modice. În cele din urmă, am aflat de la preot că biserica a închiriat clădirea pe 11 ani pentru 50 de euro pe lună.
După publicarea articolului original în limba maghiară, am primit contractul de închiriere de la János Sallai Jr., pe care Chicibalazs Const SRL l-a încheiat cu Parohia Reformata din Sic în noiembrie 2021. Acesta arată că firma plătește parohiei cincizeci de euro din chiria lunară de 200 de euro și se angajează să întrețină clădirea timp de unsprezece ani din suma rămasă din chiria lunară, adică din 20 050 de euro.
Așa cultivă banii în locul pământului
În ultimii 3 ani, și alte firme aparținând membrilor familiei primarului au primit finanțări pentru dezvoltare rurală. Conform bazei de date publice accesibile pe platformă doar timp de doi ani, salonul de înfrumusețare al fiicei primarului a primit 14.000 euro în 2022 pentru că funcționează în zona rurală, în timp ce în anul respectiv cifra totală de afaceri a firmei abia dacă a depășit 5000 de euro.
Tipca Import Export SRL, care este acum deținută majoritar de fiul primarului, a primit 26.000 de euro din fonduri publice în 2023, cu o cifră de afaceri de 110.000 de euro. Aceste sume nu sunt mai mare decât alte finanțări acordate pentru dezvoltare rurală altor firme mici din Sic: majoritatea primesc între 14.000 și 26.000 de euro.
Pe lângă proiectele pe persoană juridică, primarul și familia sa beneficiază individual și de venituri semnificative din subvenții agricole. Mult mai mult decât a recunoscut vreodată primarul. Mult mai mult decât muncesc efectiv în agricultură.
Primarul Ioan Sallai este obligat să declare și să publice averea proprie și a membrilor familiei sale care locuiesc în aceeași gospodărie. Nu s-a grăbit să le publice: nici declarațiile sale de avere, nici cele ale consilierilor locali nu figurează pe site-ul comunei. Le-am descărcat din baza de date ANI, dar e nerealist să ne așteptăm ca alegătorii primarului să știe unde pot fi găsite aceste documente.
În declarația de avere, primarul a trecut veniturile și proprietățile imobiliare ale copiilor săi până în 2013, când se presupune că locuiau împreună. După aceea, a trecut ca venit doar salariul propriu și al soției sale. A trecut subvențiile agricole doar începând din 2019, iar acestea au fost mult mai mici decât suma reală: 10.000 lei pe an, respectiv 16.000 lei pe 2023.
Prin urmare, am solicitat agenției de plăți APIA suma subvenției agricole anuale pe care a primit-o Ioan Sallai din 2007, respectiv subvențiile primite de membrii familiei sale din 2015 încoace. Primarul a declarat un salariu total de 553.000 lei între 2007 și 2023 și 46.000 lei ca subvenții. De fapt, în această perioadă, a primit de la APIA 170.000 lei, aproape de patru ori mai mult decât suma declarată. În 2013-2014, de exemplu, aproape cât salariul său anual la acea vreme. Între timp, a declarat 14 hectare de teren ca fiind proprietatea sa.
Împreună cu familia sa apropiată, a primit un total de 700.000 lei sub formă de subvenții agricole din 2015. Membrii familiei sale, la fel ca primarul, au câștigat bine din „agricultură”: soția sa a primit 122.000 lei, fiica sa 175.000, iar fiul său 224.000 lei sub formă de subvenții agricole în perioada 2015-2023.
De asemenea, merită să te căsătorești cu un membru al familiei Sallai: ginerele primarului, Zsolt Pap, este consilierul viceprimarului de ani de zile. Și, bineînțeles, a primit și el anual 30.000 lei sub formă de subvenție agricolă cel puțin din 2022 încoace.
Nu-i puțin pentru niște agricultori amatori
Am comparat subvențiile medii pe cap de locuitor primite de familia apropiată în 2022-2023 cu suma medie primită de persoanele fizice din comuna Sic în aceeași perioadă. Subvenția agricolă medie pentru membrii familiei a fost de 53.000 lei, iar pentru locuitorii satului a fost de 37.000 lei pe doi ani. (Nu am inclus aici subvențiile pentru firme.)
O problemă și mai mare este aceea că statul sprijină cu generozitate din fonduri agricole bunăstarea unor oameni care evident nu-și câștigă existența din agricultură. Sallai însuși este primar de 33 de ani, copiii săi conduc afaceri cu alte profiluri, iar firma soției va produce obiecte din hârtie. Soția primarului este pensionată pe caz de boală ‒ conform ultimei declarații de avere a soțului ei.
János Sallai jr. a răspuns categoric negativ când a fost întrebat dacă vreunul dintre ei lucrează și trăiește din agricultură. El a spus că membrii familiei au doar câteva hectare și au doar o fermă în curte și niciunul dintre ei nu este implicat în producția en-gros sau creșterea animalelor.
În timpul interviului, primarul Sallai a încercat să ne facă să credem că el și soția sa sunt un fel de fermieri amatori care lucrează afară pe câmp câteva ore în fiecare după-amiază. Dar a spus și că „nu producem prea mult”. În cele din urmă, a justificat sumele mari cu care ne confruntam spunând că majoritatea erau așa-numite subvenții pentru „fluturi”.
Sume înălțându-se pe aripi de fluturi
Deși subvenția pentru fluturi pare să fie desprinsă din povești, aceasta acoperă o subvenție foarte reală și substanțială. Se pare că o parte din zona din jurul localității Sic coincide, de asemenea, cu zona protejată a albăstrelului furnicilor (fluturele albastru, Maculinea). Această specie rară de fluture trăiește doar pe pajiști și fânețe netratate cu substanțe chimice și cât mai curate. Pentru a preveni pe cât posibil perturbarea acestora, statul român plătește de până la patru ori subvenția pentru terenuri arabile și pajiști standard celor al căror teren privat sau închiriat se află într-o astfel de zonă. Cositul este permis în aceste zone doar în anumite perioade, dar, potrivit primarului, arbuștii trebuie defrișați.
Problema defrișării pajiștilor de tufișuri a apărut când l-am întrebat de ce declarase doar un sfert din subvenția reală pe care o primise personal până anul trecut. „Nu cred… Am uitat?” „Nu știu. O să caut.” „De obicei declar ce am primit.” După ce am trecut peste aceste runde de dubii și negare, Sallai a spus că el credea că trebuie să introducă doar suma rămasă după defrișarea pajiștilor.
I-am explicat că trebuie să declare venitul pe formular, nu doar profitul rămas, dar ar trebui să știe acest lucru ca declarator cu experiență. În orice caz, faptul că am menționat transparența a avut o consecință pozitivă: în declarația sa de avere de la sfârșitul anului 2024, el a declarat deja o subvenție APIA de 66.000 lei.
Transparența strică alegerile?
Dar nu s-a ținut de cuvânt și nu a publicat toate documentele administrației locale pe site-ul primăriei, așa cum prevede legea administrației publice. De exemplu,
- declarațiile de avere și de interes proprii, ale consilierilor și ale secretarului;
- puncte de pe ordinea de zi, proiecte de hotărâre, hotărârile și procese-verbale ale ședințelor consiliului local;
- ordinea de zi și data ședințelor comisiilor de specialitate ca să participe oricine dorește din comună;
- dispozițiile primarului, autorizațiile de construire;
- salariile personalului primăriei;
- proiectul de buget și bugetul aprobat.
Toate acestea pe ultimii ani, astfel încât oricine: localnic, sican mutat în altă localitate, rezident nou-venit, susținător politic și oponent politic, și chiar jurnalist, să poată urmări cine ce a spus, a decis și ce a făcut în administrația comunei și cu finanțele sale. Pe site actualmente se găsesc doar frânturi de anul trecut și de acum doi ani, nici acelea organizate logic. Astfel, cam toată lumea se poate baza doar pe spusele primarului.
„Știu despre asta, nu e că nu știu că nu funcționează. Am întrebat de două sau trei ori, o să le puneți, o să le faceți? Să nu am eu probleme că nu-i așa sau pe dincolo. Există deficiențe, dar le vom remedia, asta e sigur. Deci planul meu nu este să fac să pară că toată lumea spune sau crede că l-am eliminat sau am vrut să-l eliminăm; nu-i adevărat. […] scopul nu este ca lucrurile să nu fie transparente și clare”, a răspuns primarul, când l-am confruntat cu faptul că, deși anterior au fost afișate pe site hotărârile locale și procesele-verbale pe câțiva ani, site-ul a fost golit la începutul lui 2024,
toate documentele fiind șterse.
Promisiunea primarului nu a fost credibilă nici atunci din cel puțin trei motive. Știam că acum opt ani rivalii săi politici locali încercaseră cu o solicitare pe Legea 544/2001 să obțină procesele-verbale ale ședințelor consiliului, care ar trebui să fie publice implicit. Ba mai mult, primarul a respins cererea cu un motiv foarte aiurea. După aceea, primăria a început să publice procesele-verbale.
De asemenea, am fost la curent că Ioan Sallai și primăria pe care o conduce primiseră o notificare de la Prefectul Județului Cluj cu câteva săptămâni înainte de interviul nostru. Prin aceasta i se solicita secretarului să își îndeplinească obligația legală și să publice documentele consiliului local și ale primăriei pe site. Întrebată fiind, prefectura a dezvăluit că, din păcate, legea administrativă nu prevede nicio sancțiune în cazul încălcării acestei obligații.
Normele metodologice din 2022 de aplicare a legii privind liberul acces la informațiile de interes public enumeră mai multe tipuri de documente care trebuie postate pe site-ul primăriilor. Această lege le dă cel puțin posibilitatea cetățenilor să dea în judecată instituția care nu le-a furnizat informații. Însă depinde pe mai departe de edil dacă va sancționa disciplinar sau nu angajatul care nu a publicat sau nu i-a trimis solicitantului documentele cerute.
Și știam din baza de date a achizițiilor publice că primăria Sic a angajat o firmă din Târgu Mureș să actualizeze site-ul comunei cu trei luni înainte de alegerile locale de anul trecut. Nici cei 934 de lei alocați, nici sesizarea prefectului nu încurajaseră prea mult lucrarea, iar șase luni mai târziu site-ul era încă complet gol. Site-ul a fost refăcut anul acesta, dar cuprinde mult mai puține documente oficiale decât înainte de golirea acestuia anul trecut.
Primarul comunică cu localnicii pe Facebook, postând informații de interes public pe pagina SIC Info. Anunță în mod regulat ședințele consiliului, dar nu mai raportează deciziile. Cu toate acestea, de obicei, prezintă cheltuielile anuale și elementele bugetare planificate într-un mod accesibil. Nu mai raportează încasările și plățile specifice, deși în spatele unora dintre elementele mai mari există legături interesante, chiar familiale.
Creșterea banilor pe pășunile comunale
Una dintre sursele de venit pentru bugetul Sicului este arenda pășunilor comunale. Mai multe persoane fizice și firme se ocupă cu creșterea animalelor, dintre care vreo douăzeci s-au asociat într-o cooperativă agricolă. Cooperativa a fost înființată în 2013 de Gergely Márton Dániel, deoarece la vremea respectivă trebuia să se liciteze pentru pășunile din sat. Fiind un mare fermier, a licitat pentru toate, dar nu avea nevoie de toate și nu voia să-i enerveze pe ceilalți crescători, a explicat el când l-am contactat.
Dar, a trebuit să includă niște persoane despre care știa că nu țin animale, deoarece altfel primăria nu ar fi semnat contractul de închiriere cu cooperativa. Cooperativa era folosită, spunea Dániel destul de deschis, pentru a beneficia de subvenția APIA, care era folosită pentru plata arendei pentru pășune. Dániel a ieșit din cooperativă în 2016, deoarece nu a suportat faptul că ceilalți membri se plângeau, în timp ce el pusese la punct pășunile și cooperativa.
Dar de atunci, APIA a înăsprit și condițiile de sprijin: o parte din oi trebuiau transferate în proprietatea cooperativei, astfel încât aceasta să le gospodărească, nu doar să primească sprijin de la stat. În 2016-2017, a apărut o cifră de afaceri minimă. Cu toate acestea, de atunci nu a mai existat niciun semn de vânzare. Din bilanțul public se vede că de atunci cooperativa are încasări anuale de 200.000-400.000 lei fără afaceri propriu-zise.
Cu alte cuvinte, cooperativa nu vinde animale sau produse lactate, iar cea mai mare parte sau totalitatea veniturilor provin din subvenții de stat. Jumătate până la o treime din venituri rămâne profit.
Sándor Filep conduce cooperativa din 2017. Vând miei, a spus el, dar vânzarea e slabă, cooperativa e slabă, a explicat el. Nu a putut spune de ce vânzările nu sunt reflectate în contabilitate. El a confirmat că acum doar cei care dețin efectiv animale sunt membri ai cooperativei.
Firmă beton din bani publici
Sándor Filep nu este doar crescător de animale, ci și antreprenor în construcții. Mai multe dintre firmele sale au semnat contracte cu primăria pentru sume frumușele. Pentru betonarea albiei pârâului fără autorizație de la Apele Române, spre exemplu, a primit un milion și jumătate de lei între 2020 – 2022, după cum am arătat în articolul nostru despre investițiile neautorizate.
Am văzut cu ochii noștri că firma sa încă a mai lucrat la betonarea albiei chiar și după ce Administrația Apelor oprise lucrările, dar nu eliberase încă autorizația de protecție împotriva inundațiilor. Când am bănuit că își construiește o casă fără autorizație, întrucât nu văzusem panoul informativ de șantier, ne-a răspuns că lucrează la reconstrucția acelei case de trei ani și că indicatorul trebuie să fi dispărut pe parcurs.
Am comparat bilanțurile publice ale două dintre firmele sale, Filbeton și Beton Fil, cu datele de pe platforma de achiziții publice. Acestea arată că veniturile anuale ale Filbeton Sic Construct SRL. între 2019 și 2023 sunt constant mai mici decât sumele câștigate în achizițiile publice. Este foarte probabil ca acesta să nu fi avut alte comenzi în afară de lucrările publice. (Prețul acestora nu a fost întotdeauna plătit în anul în care compania le-a câștigat, de unde și diferența.) Beton Fil este o companie cu venituri mult mai mici, și nu a existat o corelație exactă între venituri și achizițiile publice.
András Zsoldos este, de asemenea, membru în consiliul de administrație al cooperativei agricole. Firma sa, Zsoldos Farm, a semnat un contract cu primăria pentru diverse lucrări de terasament în valoare de aproximativ 150.000 de lei în acest an, după cum reiese de pe platforma de achiziții publice.
Investiție justificată și totuși anchetată
Primarul Ioan Sallai a recunoscut că îi place să îl contracteze pe Sándor Filep pentru că acesta lucrează ieftin și nu cere avans. Sándor Filep a spus că primăria l-a plătit pentru toate lucrările pe care le-a contractat. Sallai, pe de altă parte, a vrut să ilustreze cât de atent este cu banii publici prin faptul că nu a plătit integral micul zid de sprijin care susține pământul să nu alunece pe aleea ce duce la azilul de bătrâni care nu a existat niciodată, unde acum, teoretic, își desfășoară activitatea firma soției sale.
Firmele lui Sándor Filep au construit mai multe ziduri de sprijin din beton și piatră, respectiv parcări în Sic în ultimii cinci ani. Nimeni nu pune la îndoială necesitatea parcărilor în apropierea bisericilor și parohiilor, dar a fost demarată o anchetă din cauza zidului de sprijin din jurul parohiei reformate. Márton Csorba a depus o plângere deoarece consideră că municipalitatea a investit bani publici pe teren privat.
Vechiul zid de sprijin crăpa constant și devenise periculos, a explicat preotul Márton Sallai. Drumul județean șerpuiește între biserica reformată și parohia din centrul Sicului, iar parohia este situată la câțiva metri mai sus decât nivelul drumului. Zidul de sprijin nu permite terenului de sub parohie să alunece peste drumul județean, pe o distanță de cel puțin 100 de metri.
Parohia nu avut bani pentru a înlocui zidul de sprijin dărăpănat, dar prin intermediul membrilor comuni ai prezbiteriului și consiliului local, administrația locală a anunțat că va construi zidul de sprijin din fonduri publice dacă parohia o va solicita și dacă îl va putea construi 2,5 metri mai înăuntru pentru a amenaja o parcare pentru credincioși.
Márton Sallai s-a prezentat la DNA pentru interogatoriu, cu documente parohiale referitoare la acest subiect. Ancheta era încă în desfășurare în vara anului 2022, dar de atunci nu a primit nicio notificare în acest sens. La solicitarea noastră, DNA ne-a scris că a predat cazul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, care, însă, nu ne-a furnizat nicio informație despre acest dosar.
Márton Csorba e setat pe el de ani de zile,
pentru că degeaba vrea să fie primar, nu a fost ales de locuitori, a spus primarul Sallai legat de toate anchetele pe care le-am adus în discuție. János Sallai jr. și Sándor Filep l-au acuzat pe Csorba că pune piedică tuturor investițiilor din invidie.
Atât Sallai tatăl, cât și Sallai fiul acuză figura cheie PCM din Sic de alte lucruri, dar când i-am întrebat de ce nu sesizează aceste lucruri organelor competente dacă este vorba de infracțiuni, aceștia mi-au repetat doar că nu s-ar mai ocupa de altceva, decât de Csorba. Potrivit lui Csorba, inventează și răspândesc zvonuri despre el pe care nu le pot dovedi.
Csorba îi dă destul de mult de lucru, spune primarul Sallai, pentru că a trebuit să caute documente pentru mai multe anchete, pe care primăria le primește uneori înapoi de la poliție, de la parchet, alteori nu. El spune că autoritățile nici măcar nu îl anunță când se închide un dosar în care nu este parte procesuală.
„Nu sunt genul de persoană care se gândește mereu că voi denunța cutare sau cutare faptă. Poate că va veni momentul. Și momentul va veni cu siguranță pentru că se ocupă de astea de treizeci de ani” ‒ a spus primarul despre Csorba și propriile intenții.
Și capra ta e întotdeauna mai verde!
Csorba, de altfel, îl consideră pe primar corupt în zeci de cazuri. Aici am scris doar despre acelea în care gestionarea banilor publici și a altor bunuri publice este cu adevărat îndoielnică și despre care am putut obține informații din surse oficiale și din alte surse locale.
Am procedat la fel față de Márton Csorba, ale cărui cazuri de evaziune fiscală și datorie fiscală au fost menționate și de primar.
Spre deosebire de János Sallai, Márton Csorba a oferit o relatare detaliată despre ambele cazuri. El a primit o condamnare cu suspendare de un an și jumătate în cazul de evaziune cu TVA, deoarece contabila sa de atunci procesase facturi fictive, trecându-le prin cele opt firme pentru care lucra, inclusiv cea a lui Csorba, și în cele din urmă a solicitat rambursarea TVA-ului. Niciunul din administratorii firmelor nu a știut despre acest lucru, a spus Csorba, dar au fost nevoiți să plătească amenda, deoarece un administrator răspunde pentru tot ce se întâmplă în firma sa, trebuind să fie la curent cu toate. Avocatul primarului a participat la fiecare ședință de judecată din acest dosar, a remarcat Márton Csorba.
Celălalt caz a început pe când Csorba era consilier local. Potrivit lui Sallai, acesta absenta des, motiv pentru care a fost demis din consiliu. Csorba spune că nu a mers la ședințe pentru că nici măcar nu îi trimiseseră ordinea de zi în avans, așa că nu știa ce va trebui să decidă atunci când va merge acolo. Consiliul a votat pentru demiterea sa, iar el a atacat această decizie în instanță.
Csorba a pierdut procesul, așa că i-au fost imputate și cheltuielile de judecată ale primăriei, pe care a refuzat să le plătească până azi, deoarece consideră decizia nedreaptă. El spune că, dacă primăria are nevoie de bani, ar trebui să pornească executarea silită împotriva lui, lucru pe care primăria nu l-a făcut până acum.
În același timp, Márton Csorba sărbătorește Ziua Sfântului Bartolomeu în fiecare an, pe 24 august, la monumentul din Sic, alături de primar, consilierii locali și liderii județeni UDMR. Discursurile festive vorbesc, desigur, despre un nou început, deoarece Sicul a fost devastat de tătari chiar de Sf. Bartolomeu în anul 1717, iar aproape toți locuitorii săi au fost uciși, dar ulterior comunitatea a reușit să se reclădească, printre altele, prin extragerea sării din sol.
Mândra comunitate de sicani va trebui să răspundă în continuare la întrebarea cum poate face față și se poate recupera după criza morală care nu este cauzată de vreun dușman extern, ci de deciziile propriilor lideri.
Imaginea de deschidere: Primarul Ioan Sallai susține un discurs la sărbătoarea Zilei Sf. Bartolomeu în comuna Sic. Fotografie: Tünde Szabó
Acest articol a fost scris în cadrul bursei Bertha Challenge Fellowship 2025.
