Le-a captivat cu deschiderea și cultura lui, le-a câștigat încrederea, apoi a abuzat sexual de mai multe dintre ele. Netulburat, timp de aproape douăzeci de ani.
„Dar astfel de lucruri s-au întâmplat și la mine la școală!” Aproape toți cei cărora le-am vorbit despre tema articolului la care lucrez, au avut reacția asta. Adesea, mediul este îngăduitor în privința relației profesor-elev, fiindcă cei care observă derapajele fie nu știu cum să se raporteze la situație, fie indiferenți, spunând că astfel de lucruri se întâmplă de când lumea.
Doar că relația profesor-elev este de la bun început una asimetrică. Dacă insituția e slabă și conducerea acesteia exercită un control lax asupra unor astfel de situații, acest lucru oferă posbilitatea unor abuzuri grave. În următorul articol, voi prezenta cât de extinsă trebuie să fie această neglijență la nivel sistemic pentru ca abuzurile să continue timp de ani sau decenii la rând și cu ce consecințe pe termen lung se confruntă cei care au fost victime ale acestor abuzuri.
Este o greșeală comună să se creadă că ademenirea minorilor, grooming-ul poate avea loc doar într-un mediu segregat. Locația următoarei întâmplări este Miercurea Ciuc, mai exact una dintre școlile de elită din Transilvania, Colegiul Márton Áron. În oraș, multă lume știe că Zsolt Orbán, unul dintre profesorii renumiți ai școlii, care a fost și consilier local timp de aproape douăzeci de ani, a comis abuzuri sexuale împotriva unor eleve. Există unii la care au ajuns doar zvonurile, alții cunosc concret câte un caz. Articolul nostru relatează detaliile unui secret bine știut.
În urma rezultatelor investigației, am ajuns să cred că, dacă în 2003 conducerea școlii și a inspectoratului școlar ar fi anunțat autoritățile, profesorul ar fi putut fi oprit încă de acum douăzeci de ani. Însă această datorie – cel puțin morală – a fost neglijată de toată lumea, mușamalizând astfel o posibilă infracțiune, care era pedepsită cu închisoarea de către dreptul penal în vigoare atunci (art. 202). Fata de 12 ani a fost lăsată de izbeliște de toată lumea și expusă unei suferințe îndelungate. Toată lumea: părinții, directorii, psihiatrul de renume, profesorii, inspectorul școlar general.
Responsabilii resping până în ziua de azi acuzațiile. Zsolt Orbán susține că nu a făcut nimic care să contravină legii. Profesorul a părăsit școala în august anul trecut, iar la mijlocul lui noiembrie a demisionat din funcția de consilier local.
În articolul nostru, nouă femei depun mărturie despre abuzurile pe care le-au suferit. Își fac publice poveștile cu condiția păstrării anonimatului, motiv pentru care fiecare dintre ele figurează în articol sub pseudonim. Ne-am dori ca Zsolt Orbán să-și asume responsabilitatea pentru abuzurile săvârșite și ca membrii școlii și ai comunității să înfrunte consecințele tăcerii lor.
Comportamentul lui Zsolt Orbán este un secret bine știut în Miercurea Ciuc și în cadrul colegiului Márton Áron
În primăvara anului 2003, conducerea gimnaziului Márton Áron a tras o sperietură pe cinste: părinții unei fete de 12 ani l-au înștiințat pe director și pe directorul adjunct, că îl suspectează pe Zsolt Orbán, profesorul de istorie al școlii, pe atunci în vârstă de 27 de ani, că ar avea o relație cu fiica lor, elevă în clasa a șasea.
Astăzi e greu de reconstituit cu exactitate ce demersuri au făcut adulții ca reacție la acuzație, mai ales pentru că mai mulți dintre actanții principali ai incidentului nu s-au pronunțat la vremea respectivă în privința celor întâmplate, sau își amintesc altceva. În orice caz, nimeni nu a întrebat-o pe fată cum se simte, ce s-a întâmplat, iar profesorul a putut să-și păstreze în continuare funcția. Consecința a fost una singură, mușamalizarea cazului: în deceniile următoare, Zsolt Orbán a abuzat de numerose eleve. Dacă cei aflați în poziții decizionale nu s-ar fi retras atunci într-o pasivitate deliberată sau într-o nehotărâre binevoitoare, ar fi putut să prevină peste zece astfel de cazuri.
Acum câteva luni, am fost căutat de o tânără care absolvise în urmă cu doar doi ani școala destinată elitelor. Am aflat că încălcarea limitelor de către profesor a lăsat urme adânci asupra anilor ei de liceu. Atunci am înțeles că fără presiunea opiniei publice, Zsolt Orbán nu o să înceteze persecutarea elevelor.
Gimnaziul Márton Áron a înființat clase de elită
Anna și-a început studiile la Márton Áron în 2001, când școala a înființat două clase de a cincea. Au devenit adevărate clase de elită, unde s-au înscris copiii mai multor politicieni și antreprenori locali, însă la admitere a contat în primul rând nota obținută la examen.
Ambele clase se aflau la parter, una lângă cealaltă. Dirigintele uneia dintre ele a devenit Zsolt Orbán, care preda în ambele clase. Nu a devenit dirigintele lui Anna, dar îi preda istorie și engleză.
„Prima mea impresie despre el e chiar din prima zi a clasei a cincea, un bărbat tânăr a trecut cu pași foarte energici prin fața clasei, într-o cămașă de culoarea piersicii. Era un profesor minunat, orele lui erau palpitante. Nu existau tabuuri, ne vorbea și despre temele despre care nu numai ceilalți profesori, dar nici măcar părinții nu ne vorbeau. Sexualitatea nu era un tabu. Vorbea curajos despre ea, și l-a invitat pe psihologul școlii să le vorbească celor din clasa lui pe această temă. Aborda o perspectivă mult mai largă în domeniul său de expertiză, contura și context politic, avea o atitudine critică în comparație cu ceilalți profesori. Recomanda și împrumuta o mulțime de filme și cărți, cred că nu numai mie.
Atrăgea adesea atenția asupra neajunsurilor sistemului educațional și a metodelor pedagogice ale colegilor săi, dar nu își folosea cunoștințele pentru a construi o comunitate mai funcțională. Dimpotrivă, în multiple ocazii, nu făcea decât să divizeze comunitatea școlară. Existau elevi care primeau mult mai multă atenție decât alții, deși toți eram competenți și talentați. Și, spre deosebire de colegii săi, ne permitea să facem tot ceea ce ei nu ne permiteau. Asta însemna, pe de o parte, că nu ne dădea teme inutile, puteai oricând să-i adresezi întrebări, puteai să i te adresezi în orice moment, ne încuraja să gândim critic, dar în timpul excursiilor puteam să fumăm, să consumăm alcool etc. Nu știu cum de își putea imagina că noi o să învățăm de la el să gândim critic și că nu o să vorbim niciodată despre ceea ce ne făcea în tot acest timp”, îl descrie Anna pe profesor. La sfârșitul clasei a cincea, cele două clase au mers într-o excursie în Ungaria, la lacul Velence. „Fetele și băieții au stat în corturi separate. Ziua aveam câteva activități, dar în principal am mers pentru lac, majoritatea timpului petrecându-l la plajă”, povestește Anna. Mi-a povestit că
în această excursie au existat deja încălcări serioase ale regulilor.
Atmosfera a fost creată în primul rând de rivalitatea dintre cei doi profesori însoțitori. În timp ce celălalt profesor era „polițist”, Orbán permitea consumul de alcool, cu condiția ca elevii să nu fie văzuți de celălalt profesor însoțitor. Iar băieții erau atrași de alcool.
Potrivit lui Anna, profesorul le-a oferit, ei și prietenei ei, o atenție sporită în timpul acelei excursii. „Uneori ne chema să înotăm, ne spunea să înotăm cât mai departe de mal. Cred că o făcea voit. Când oboseam, îmi spunea să mă așez pe genunchii lui să mă odihnesc, și probabil că am ajuns să-mi petrec brațele pe după gâtul lui” – povestește Anna. „Evident că asta nu era o încercare de a mă apropia de el. Țin minte că a fost foarte ciudat, nu stăteam ca pe un scaun, ci cu picioarele desfăcute, cu fața la el, pe unul dintre picioarele lui” – povestește ea.
Femeia crede că poate identifica momentul în care s-a arătat vulnerabilă pentru prima dată în fața profesorului. Profesorul se certa cu Boróka, prietena Annei, iar Anna își amintește că era o situație emoțională, din cauza faptului că Boróka era nemulțumită că profesorul nu îi acorda suficientă atenție. Anna i-a rugat plângând să nu se certe.
Pe drumul de întoarcere, Zsolt Orbán a stat când pe locul de lângă Anna în autocar, când pe cel de lângă Boróka. „A venit cu un discurs, ne-a spus amândurora același lucru, că suntem foarte speciale, că suntem diferite de ceilalți. Cred că pe mine m-a prins în mreje când mi-a spus că mă iubește foarte mult și că el așa e, dacă cineva își găsește loc în inima lui, nu-l va scoate niciodată de acolo”, povestește Anna.
Profesorul vorbea cu ei într-un limbaj adecvat vârstei, nu folosea termeni complicați, așa cum făcea în timpul orelor, și a inventat chiar și o poveste-cadru: „eram un fel de ființe ca de basm, eram într-o lume separată împreună cu el, s-a dovedit că suntem importante, că suntem văzute, că suntem foarte speciale”. În același timp, se apleca foarte aproape de fată și îi sugera să doarmă în brațele lui.
Nu a fost un lucru întâmplător faptul că Anna a fost atât de afectată atunci când oamenii importanți pentru ea s-au certat la lacul Velence: acasă, conflictele familiale erau frecvente, ceea ce era greu de îndurat pentru fetița de 11 ani. După două tragedii grave în familie, aceasta primea puțină atenție din partea familiei. În acele momente dificile, avea foarte multă nevoie de atenția specială primită de la profesor, de recunoașterea importanței sale și de dragoste. După discuția din autocar, Anna a simțit că s-a îndrăgostit de profesor.
Iată cum a profitat profesorul de vulnerabilitatea elevei sale
Apoi a început clasa a șasea, iar Anna nu-și amintește exact ce s-a întâmplat în lunile de toamnă, cert e că la începutul anului 2003 i-a trimis un sms profesorului ei, căci acasă a asistat la o altă ceartă urâtă în familie. La acea vreme, foarte puțini copii aveau telefoane și, cu toate că Anna nu-și amintește cum l-a obținut, era ciudat ca o fată de 12 ani să aibă numărul de telefon mobil al profesorului ei.
„I-am spus ce se întâmplă acasă, că mi-e foarte rău, că mă simt foarte singură”, povestește Anna, care a notat în jurnalul ei răspunsul primit de la Zsolt Orbán: „Nu-ți face griji, o să vin la tine în gând, o să te îmbrățișez și o să-ți șoptesc la ureche să nu-ți faci griji pentru că te iubesc foarte mult”.
Profesorul știa că fata se află într-o situație lipsită de apărare. Trimiterea unui astfel de sms unei minore care se confruntă cu o criză familială – mai ales după încercările anterioare de grooming din timpul verii – este deosebit de eficientă în a construi o falsă relație de încredere în care adultul poate exploata copilul în scopuri, dorințe și interese proprii.
„De atunci ne întâlneam foarte des după ore. Gândurile mele primeau o atenție specială, fără echivoc în timpul orelor lui, iar clasa a încetat să mai existe pentru mine. Nu prea aveam prieteni, pentru că în afară de el nu eram interesată de niciun alt băiat. Îmi amintesc de vreo zece întâlniri, prima a avut loc în fața magazinului Tulipán din centrul orașului Miercurea Ciuc. Alor mei le-am spus că mă duc la bibliotecă. Atunci n-am făcut decât să ne plimbăm, țin minte că a fost o întâlnire foarte reușită și nu s-a întâmplat nimic.
Nu-mi mai amintesc cum a decurs, dar după aceea, întâlnirile au început să aibă loc imediat după ore. Prima locație a fost în clasa lui, iar atunci m-a îmbrățișat și m-a sărutat. Prima mea reacție la avansurile lui a fost să mă îndepărtez de el, până m-am trezit înghesuită într-un colț și nu am avut unde să mă duc. Așadar încă de pe atunci aveam sentimente contradictorii în legătură cu ceea ce se întâmpla: simțeam deja că ceva nu era în regulă, dar eram și încântată de apropierea lui”, spune Anna, care i-a povestit atunci prietenei sale Rita despre cele întâmplate.
„La momentul respectiv mi s-a părut palpitant, dar, sincer, nu înțelegeam despre ce-i vorba”
Iată cum evocă Rita conversațiile lor de acum douăzeci de ani: „Îmi amintesc că mergeam la școală împreună. Era un drum de mai bine de jumătate de oră, iar aceste conversații erau un mare plus pentru ritualurile noastre școlare. Era iarnă și m-am dus la ei acasă, a trebuit să coborâm cu liftul, iar în lift mi-a spus, nu știu exact ce mi-a spus mai întâi, dar era ceva ce nu puteam să înțeleg, de ce o spunea, ce era atât de important.
La început a fost vorba de întâlniri care aveau loc după ore. A fost o perioadă de timp în care ea mai rămânea o vreme după ore și vorbeau pe hol sau în alt loc. Ea era preocupată de asta, voia să-mi împărtășească, dar eu chiar nu știam cum să reacționez. Așa că o vreme, dimineața în drum spre școală, ăsta a fost subiectul, apoi îmi amintesc de un moment decisiv. Anna era foarte emoționată, am intrat în lift, ușa s-a închis și mi-a spus imediat că Zs.O. o sărutase. Nu am știut cum să reacționez. Evident că la momentul respectiv mi s-a părut palpitant, dar, sincer, nu înțelegeam despre ce-i vorba”, spune Rita.
Rita nu știa cum să reacționeze la cele întâmplate pentru că nu avea instrumentele necesare. Copiii nu primiseră nicio informație despre ce se încadrează în relația profesor-elev și ce nu. Rita a subliniat la rândul ei această lipsă de cunoștințe atunci când a vorbit despre modul în care Zsolt Orbán a abuzat-o și pe ea, câțiva ani mai târziu.
„La nivelul societății exista o înapoiere și o cultură a tăcerii atât de severă, încât astfel de lucruri puteau să se întâmple foarte lesne. Această tăcere și tabuizare erau adânc înrădăcinate în relațiile noastre, iar la bază, acesta a fost motivul pentru care nu aveam nicio idee despre asta. Pe de o parte, să zicem, a fost din cauza părinților, dar pe de alta a fost școala. O comunitate de profesioniști, un organism care avea expertiză, care însă nu problematiza niciodată aceste aspecte legate de ce este și ce nu este acceptabil în relația dintre un profesor și un elev. Perfomanțele la învățătură și la sport, rezultatele, prestigiul și reprezentarea – s-au aflau întotdeauna în centrul atenției, în asemenea măsură, încât nu a existat nici spațiu, nici o cultură care să se ocupe de ceea ce simțeam, de relația dintre noi și profesori, cum să ne raportăm la aceste relații”, conchide Rita.
Pe atunci, Anna i-a arătat Ritei sms-urile pe care le primise de la profesorul ei, iar percepția Ritei în legătură cu ceea ce se întâmpla s-a schimbat în mod clar.
„Atâta timp cât nu au avut loc decât aceste întâlniri întâmplătoare în afara orelor, am considerat că Anna avea nevoie de sprijin, de încurajare, de un prieten. Din momentul în care au început să apară sms-urile, a devenit clar că nu era vorba doar de asta, nu e doar mentorat, sprijin sau oferirea unui ajutor, ci că aici e vorba deja de dragoste. Este o emoție, o dorință sau nu știu. Pentru că acele sms-uri nu au fost scrise cu intenția de a o ajuta și nici ca răspuns la o problemă cu care Anna să-l fi abordat. Acele sms-uri au fost scrise în timp ce Zsolt își vedea de treburile de zi cu zi, se sustrăgea lor și compunea în secret mesaje de dragoste. De exemplu, îmi amintesc concret că juca o partidă de canastă cu prietenii săi și apoi scria pe ascuns că se gândește la ea, o alinta, îi scria că o îmbrățișează, că o sărută. Erau lucruri foarte explicite în ele, care treceau mult dincolo de susținerea, de ajutorul acordat în calitate de prieten sau profesor”, își aduce aminte Rita.
În școală, puteau să se retragă undeva fără să fie deranjați
Anna s-a mai întâlnit de câteva ori cu profesorul după ore. Scenariul a fost același, cu îmbrățișări și sărutări care ocupau întreaga durată a întâlnirilor. Deși Zsolt Orbán a declarat, în timpul anchetei absolut anemice din cadrul școlii ulterior, că s-a întâlnit cu fata pentru a vorbi despre problemele ei de acasă, Anna a declarat că nu au discutat niciodată despre acestea.
Mai târziu s-au întâlnit în subsolul școlii. Stabileau întotdeauna locația și se duceau acolo separat. Pivnița era mai sigură, căci în clasă puteau fi surprinși în orice moment. Dar sălile din pivniță era închise în timpul zilei, așa că Orbán a trebuit să ceară cheile de la portar. Nici portarul nu l-a întrebat pe profesorul de istorie de ce avea nevoie de pivniță după ore.
„În sală erau niște fotolii mari, stăteam așezați, iar la un moment dat mi-a cerut să mă las pe spate și s-a întins peste mine. Și cred că acela a fost momentul în care s-a deschis ușa și a intrat Alex, profesorul de filosofie. Ne-a găsit într-o poziție inconfundabilă și îmi mai amintesc că Zsolt nu s-a speriat. Alex nu a fost surprins, îl căuta pe Zsolt ca să plece acasă împreună. Nu am înțeles cum a ajuns acolo, nu am înțeles de ce a ieșit și a închis ușa. După aceea, noi am mai rămas”, își amintește Anna. Când i-am întrebat, atât Orban, cât și profesorul de filosofie au negat că acest episod s-ar fi întâmplat.
Potrivit Annei, Orbán i-a tot propus să urce în apartamentul lui. De asemenea, a lăsat să se înțeleagă că ar putea să aplice pentru o bursă în străinătate și să călătorească împreună. (Mai târziu, Zsolt Orbán a făcut acest lucru, folosindu-se de călătoriile în străinătate pentru a iniția relații cu elevele sale).
Încă din primul moment, fata a avut sentimente contradictorii: pe de o parte, Zsolt Orbán era mai important pentru ea decât oricine altceva, tânjea după compania și atenția lui, dar, pe de altă parte, simțea că nu e bine ce face și a dat înapoi încă de la primele semne de apropiere fizică.
Mai târziu, nu a opus rezistență, dar nu a simțit niciun fel de dorință fizică. A rămas pasivă în timpul interacțiunilor, nu l-a atins pe profesor, totul era inițiat de acesta: „Nici măcar nu l-am îmbrățișat din proprie inițiativă”, își amintește Anna. „Poate că sunt puțin patetică, dar am simțit că sufletul meu a făcut un pas în spate”.
Tensiunea a fost atât de copleșitoare încât, după un timp, a început să-l evite pe profesor și a încetat să mai răspundă la mesajele lui. Până când, la o petrecere școlară, acesta a apucat-o strâns de braț și, adresându-i-se pe numele complet, a întrebat-o ce face. Abuzul a continuat chiar în ziua aceea, a dus-o în cancelarie, unde a sărutat-o și a mângâiat-o din nou.
Au existat, de asemenea, ocazii când Anna își amintește că i-a fost realmente frică. „Recent, la serviciu, eu și colega meu am urcat într-o sală și ea a băgat cheia în încuietoare din interior, am avut un flashback, îmi venea să urlu din toți plămânii. Mi-am amintit că odată [Orbán] m-a dus într-o sală de clasă și a încuiat ușa din interior, iar atunci coregrafia evenimentului a fost una foarte diferită. Spun că a fost coregrafiată pentru că părea să fi fost ceva premeditat. A pus un scaun în mijlocul clasei și mi-a dirija mișcările, ca să mă așez pe el. În tot acest timp, fizic nu am simțit absolut nimic și a fost foarte înfricoșător”, își amintește ea.
Anna își amintește că aceasta a fost ultima dată când a fost abuzată sexual. „Am ieșit din încăpere, m-a sărutat în pragul ușii, apoi, când ieșeam din clădire, tata mă aștepta în mașină”, relatează ea.
Ancheta de care toată lumea își amintește altfel
Părinții Annei au aflat de la un alt profesor că între ea și Zsolt Orbán se întâmplă ceva. Acest profesor a vorbit cu condiția anonimatului. Ea a fost una dintre puținii care au încercat să ajute cu adevărat la momentul respectiv și care a luat măsuri pentru a se asigura că și alte persoane responsabile află despre acest caz. Ea consideră că este un eșec faptul că Zsolt Orbán nu a fost îndepărtat din școală.
Ea, personal, nu era în relații bune cu Zsolt Orbán. În excursia menționată mai devreme, de exemplu, în timp ce Orbán permitea consumul de alcool, ea făcea pe „polițista”. „Sunt o profesoară strictă, iar elevii, mai ales când sunt atât de tineri, evident că preferă un adult permisiv. Iar el era ahtiat după popularitate. Fetele erau înnebunite după el, ceea ce-i firesc la acea vârstă, dar Anna s-a întors în mod vizibil împotriva mea. Mi-a zis, printre altele, că profesorul le spusese să citească 1984 pentru a vedea cum este un regim totalitar, iar aici se referea la mine, și că vezi doamne, doamna profesoară fusese vătămată în copilărie, de asta e atât de neîncrezătoare în oameni, și mă tot pomenea”, povestește sursa noastră.
Anna i-a divulgat că obișnuia să se întâlnească cu Zsolt Orbán și să primească cărți de la el. „Sunt naivă, nici măcar atunci nu m-am gândit la ceva rău. Părinților le-am spus doar că fiica lor nu se simțea bine la orele mele și că voia să fie în cealaltă clasă pentru că era foarte apropiată de Zsolt Orbán”, spune ea. Din câte știe ea, părinții au verificat apoi sms-urile fetei și au devenit suspicioși. „Tatăl Annei mi-a spus mai târziu că au fost zile în care ar fi venit la școală în căutarea fiicei sale și că ea s-ar fi închis în pivniță cu Zsolt Orbán.”
Sursa noastră, care pe atunci era angajată ca profesor, nu știe exact ce măsuri au luat părinții, dar în orice caz l-au informat pe directorul László Varga. Se pare că au avut loc cel puțin două întâlniri, la una dintre ele au participat Zsolt Orbán, László Varga, directoarea adjunctă Klára Sata și sursa noastră, iar la cealaltă a fost invitat Albert Veress, renumitul psihiatru din Miercurea Ciuc, pentru o consultație informală.
„Domnul directorul Varga a inițiat discuția pe ocolite, vorbind tangențial despre faptul că ar fi existat un fel de problemă cu o fată, dar domnul doctor Veress a schițat problema și îmi amintesc clar că i-a spus lui Zsolt: „Colega, dumneavoastră aveți o problemă, trebuie să vă tratați și să vă găsiți un alt loc de muncă”, relatează profesoara.
L-am contactat telefonic pe Albert Veress. Acesta spune că nu-și amintește să fi fost chemat la Márton Áron într-un astfel de caz, „deși, dacă într-adevăr s-a întâmplat, e un lucru grav și serios”. De asemenea, el spune că, deși îl cunoaște pe László Varga, pe Zsolt Orbán nu îl cunoaște. În zadar i-am reamintit că Orbán este un profesor cunoscut în Miercurea Ciuc și că e unul dintre consilierii locali ai UDMR, doctorul Veress a insistat că nu îl cunoaște.
Am luat legătura cu una dintre persoanele implicate în acest caz, care în toată acea perioadă avusese un rol de responsabilitate, directorul de atunci, László Varga. Varga a fost înlocuit din funcția de director al școlii în luna mai a acestui an, în urma unui scandal legat de data absolvirii. La scurt timp după numirea sa în funcția de director, Varga însuși a fost cel care l-a invitat pe Zsolt Orbán să se transfere la liceu, care anterior predase timp de câțiva ani la școala generală Ady Endre. Când l-am întrebat pe director dacă în ultimii 20 de ani a primit vreo informație despre relațiile lui Zsolt Orbán cu diferite eleve, acesta a fost destul de stânjenit. A spus că a auzit doar ce au spus alții, iar mai târziu și-a corectat răspunsul: nimeni nu a făcut nicio plângere scrisă pe această temă.
Când l-am întrebat despre părinții care au susținut că fiica lor de 12 ani ar putea avea o relație cu profesorul ei, fostul director mi-a spus: „Nu a fost ceva cu caracter sexual”. La presupunerea că, potrivit dreptului penal, o astfel de faptă este considerată abuz sexual asupra unui minor chiar și fără penetrare sexuală, directorul susține că nimeni nu i-a spus că ar fi fost mai mult decât „depășirea unei anumite limite, au fost conversații, chestii de genul acesta, și atunci evident, că acestea se rezolvă în sfera privată, în prezența părintelui”.
De asemenea, persoanele implicate au amintiri diferite în privința numărului întrevederilor. László Varga spune că a existat una singură, la care au participat el însuși, Klára Sata, directorul adjunct, cei doi părinți și Zsolt Orbán. Susține că Albert Veress nu a participat, însă participanții au fost de acord să îi sugereze lui Zsolt Orbán să meargă la el.
O altă sursă din rândul profesorilor ne-a povestit însă despre o ședință la care a participat și el, inclusiv Albert Veress, însă nu și părinții. Mama Annei spune că ea și soțul ei au participat la o singură ședință și că aceasta a fost condusă de Albert Veress. Klára Sata, directoarea adjunctă de la acea vreme, ne-ar fi putut ajuta la clarificarea a ceea ce s-a întâmplat la ședință/ședințe. Când am contactat-o, mi-a cerut câteva zile de gândire, apoi a refuzat prin sms invitația mea de a realiza un interviu și mi-a cerut să nu o mai contactez.
Albert Veress nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat. László Varga a declarat doar că Albert Veress l-a asigurat că „între profesor și elev nu s-a întâmplat nimic care să oblige școala să ia alte măsuri legale”. Când l-am contactat, Zsolt Orbán a declarat că, la cererea directorului școlii, a avut o întâlnire privată de o oră cu Albert Veress, pentru „a stabili dacă e ceva în neregulă cu mine, iar domnul doctorul a spus că nu este nicio problemă, ba chiar a spus că îi pare rău că nu i-am predat copilului său”.
László Varga susține, de asemenea, că autoritățile nu au fost informate, deoarece acest lucru „ar fi contravenit rugăminții hotărâte a părinților, care nu doreau ca problema să ajungă la cei din afara școlii”.
Părinții au fost dezamăgiți inclusiv de specialiști
Mama Annei prezintă o imagine mult mai sumbră despre acea singură întâlnire la care au participat ea și soțul ei. Ea își amintește că unul dintre profesori a avertizat-o că „Zsolt Orbán nu se apropia de fetiță ca profesor, ci ca bărbat. A spus că s-ar putea ca el să fie un pervers și că se apropia de copil în felul acesta. La început nu am crezut că ar putea fi adevărat, l-am sunat pe Zsolt Orbán și i-am spus ce auzisem, iar el s-a scuzat, cum puteam să-mi imaginez așa ceva, nimic din toate astea nu e adevărat. Apoi ne-am uitat pe telefonul Annei și totul a devenit clar. Erau mesaje în care scria că a sărutat-o sau cât de deosebit i s-a părut că Anna s-a așezat în poala lui”, povestește părintele.
Părinții au contactat mai întâi un avocat, care le-a spus că este foarte greu să facă ceva și că ar trebui mai degrabă „să pună pe cineva să-l bată” pe făptaș, pentru că tragerea la răspundere pe cale legală nu este garantată.
Potrivit mamei, se aflau într-o situație dificilă, deoarece fiica se întorsese și ea împotriva lor, pentru că încercaseră să o despartă de Zsolt Orbán. Totodată, oricui s-ar fi adresat, li se spunea că nu credeau că Orbán ar face una ca asta. „Am vrut să îl ducem fata la unul dintre cei mai renumiți psihologi din Miercurea Ciuc, Ildikó Albert, pentru a o ajuta și a o face pe copilă să înțeleagă că nu a fost vina mamei că i-a luat telefonul, însă ea a spus că nu crede că așa ceva s-ar fi putut întâmpla și a trebuit să renunțăm la ideea de a o duce la ea”, spune mama.
După aceea, părinții l-au contactat pe director. Contrar celor afirmate de Varga, mama spune că i-au spus ce conțineau sms-urile și au cerut ca Orbán să fie îndepărtat din școală. Deși Varga spune că psihiatrul nici măcar nu a fost prezent la întâlnirea comună, mama Annei spune că Albert Veress a fost cel care a moderat discuția și a întocmit chiar și un act oficial, dându-i inclusiv un număr de înregistrare.
„Din câte îmi amintesc, Orbán nu a negat deloc că ar fi greșit. La final, doctorul a spus, bine, ar trebui să împăcăm părțile implicate și, din moment ce îmbrățișarea este cea care poate risipi mânia oamenilor, haideți să ne îmbrățișăm”, relatează mama. Susține că în cele din urmă a acceptat decizia pentru că la momentul respectiv nu se puteau muta din oraș, atât ea cât și soțul ei erau legați de locul de muncă și nu voiau să-și trimită fiica la o școală mai proastă.
Mama Annei nu s-a oprit aici, ci s-a adresat inspectorului școlar general, care la acea vreme era Zsófia Kálmán-Ungvári. I-a solicitat și acesteia să-l demită pe Orbán din funcție. A primit același răspuns: inspectorul școlar general nu credea că profesorul ar fi făcut așa ceva.
Pe de altă parte, Varga spune că l-a căutat și ea pe inspectorul școlar general împreună cu Klára Sata, care le-a spus că „ar trebui să ia măsuri dacă apare un element nou, dacă există o repetare a faptei sau dacă părinții depun o plângere scrisă, dar acest lucru nu s-a întâmplat”. Întrebat separat, Varga a confirmat că părinții Annei au fost informați de necesitatea depunerii unei plângeri scrise.
Mama Annei susține însă că nimeni nu le-a spus că trebuie să depună o plângere scrisă pentru ca instituțiile să se sesizeze. Nici școala, nici inspectoratul școlar.
Am contactat-o pe Zsófia Kálmán-Ungvári în legătură cu cazul. Când i-am semnalat în aplicația Messenger despre ce voiam să o întreb, mi-a răspuns doar atât: „Ăsta e un caz foarte vechi, pe care l-am clasat la vremea respectivă, deoarece nu aveam nicio dovadă. De asta, nici nu l-aș numi caz. Vă doresc o zi bună”. Și, cu același elan, m-a și blocat în aplicație.
Chiar dacă acceptăm argumentul fostului director și al inspectorului școlar general că nu existau suficiente dovezi pentru a lua măsuri (deși existau mesajele text), trebuie să luăm în considerare și faptul că nimeni nu a făcut niciun efort pentru a afla ce s-a întâmplat. Personanele aflate în poziții de conducere și specialiștii nici măcar nu au întrebat-o pe Anna, au vorbit doar cu Zsolt Orbán.
Niciuna dintre persoanele implicate în această poveste nu a informat autoritățile la momentul respectiv. Legea privind protecția copilului, care îi obligă pe adulții implicați, datorită profesiei lor, să raporteze dacă suspectează orice contact intim cu un minor aflat în grija lor, a intrat în vigoare abia un an mai târziu, în 2004. Însă toată lumea era conștientă de potențialele implicații penale ale cazului.
Dacă nu păstrezi secretul, o să ajung la închisoare
Mama Annei povestește că în această perioadă, fiica ei a fugit de acasă și s-a dus la Zsolt Orbán. „A spus că iese undeva, dar apoi au trecut mai multe ore și nu a mai venit acasă, ne-am speriat. L-am sunat pe Zsolt Orbán, l-am întrebat dacă este acolo, și ne-a confirmat, i-am spus să o aducă imediat acasă”, relatează mama.
Ceea ce s-a întâmplat în continuare a avut un impact pe tremen lung asupra dezvoltării emoționale a fetei. „A început să mă ignore în clasă, m-a privat de atenția lui. După oră, obișnuiam să mergem împreună pe coridor până la cancelarie, am încercat să-l însoțesc, dar nu reacționa în niciun fel la întrebările mele. Apoi, într-o zi, într-un loc ferit de pe coridor, mi-a spus că părinții mei știau că obișnuiam să ne întâlnim și că ar trebui să fim atenți o vreme, să reducem numărul întâlnirilor. Nu a spus că s-a terminat. Mi-a spus să fiu foarte atentă cui îi spun și ce anume, pentru că ar putea fi urmărit penal și că ar putea să ajungă la închisoare”, povestește Anna.
Fata a fost de acord cu aceste condiții, dar între timp a suferit mult. L-a contactat mult mai rar, dar a continuat să încerce să țină legătura cu el, iar profesorul a devenit din ce în ce mai puțin receptiv. Acest lucru a continuat până în iunie, când a insistat să se întâlnească din nou.
„Știam că dacă o să reu, el o să-mi spună că s-a terminat, dar voiam să o aud. Ne-am întâlnit în clasă, el a spus că, din moment ce ieșise la iveală, nu mai putem să continuăm, dar era convins că ne iubeam și că atunci când o să împlinesc 18 ani o să putem fi din nou împreună. În ziua aceea era o petrecere la școală, discuția cu el m-a făcut să transpir, m-am dus acasă cu un taxi să mă schimb și îmi amintesc fața lui, era șocat când m-a văzut din nou. Și îmi mai amintesc că m-am simțit foarte bine la petrecerea din acea seară”, povestește femeia.
Dar efectul a durat doar în acea seară, iar în următoarele câteva luni, fata a fost practic incapabilă să se concentreze asupra studiilor. Situația era înrăutățită de faptul că Orbán își alesese între timp o altă fată din clasă. Anna cunoștea deja semnele: „îi tot făcea complimente. Atenția pe care înainte o primeam de la el, o direcționa acum către ea”.
Fata suferea foarte mult din cauza asta și din cauza a ceea ce credea că este o despărțire, fapt pentru care, nevoia de atenție o determina să perturbe mersul firesc al orelor, întrerupându-l pe profesor în repetate rânduri. Cu o ocazie, situația a escaladat atât de mult, încât la un moment dat profesorul a țipat la ea să înceteze. Ea nu-l mai auzise niciodată țipând, nici înainte, nici după.
Anna nu a reușit să fie atentă nici după aceea, deși notele ei nu au scăzut prea mult. Între timp, nici școala nu a considerat că ar trebui să primească ajutor de specialitate și nici familia nu i l-a oferit. „De atunci nu am mai avut prieteni, nu știu ce aș fi putut să le spun despre mine, sincer. Începând cu clasa a șaptea, m-am educat în mod conștient să nu am relații cu oamenii, să nu vorbesc cu ceilalți.
Anna consideră că ultima întâlnire a avut cel mai mare impact negativ asupra ei. „Îmi amintesc că am trăit atunci un sentiment contradictoriu, știam că am fost păcălită. Și cred, de asemenea, că tăcerea a început atunci când el a pus toată greutatea celor întâmplate pe umerii mei, spunând că ar putea să ajungă la închisoare. Bineînțeles, nu am înțeles asta decât mult mai târziu. Pe atunci așteptam să împlinesc 18 ani și să fim din nou împreună”, spune ea.
Izolare, învinovățirea victimei, atacuri de panică
În liceu, Zsolt Orbán a devenit profesorul Annei, deoarece fata a schimbat clasa. Ea a simțit atunci că trebuie să încerce să rămână aproape de bărbat. Zsolt Orbán se folosește acum de această alegere a fetei ca dovada absolută a nevinovăției sale, în sensul în care, aceasta fiind situația, comportamentul lui de atunci nu a constituit un abuz. Când am întrebat-o pe mama Annei cum s-a putut întâmpla acest lucru, răspunsul ei a fost că între ea și fiica ei exista o prăpastie atât de adâncă, încât nu au vrut să o adâncească și mai mult interzicându-i alegerea.
Anna spune că, între timp, mai mulți dintre colegii ei de clasă au reacționat la faptul că se întâmplase ceva între ea și profesorul ei, spunând că „li se întâmplă doar celor cărora le poți face asta”. În același timp, atât părinții săi cât și, mai târziu, când a devenit adult, alți adulți au considerat-o răspunzătoare pentru cele întâmplate. Astfel că cea mai mare parte a anilor de liceu și i-a petrecut singură. Avea o atitudine fundamental neîncrezătoare față de colegii ei. Cu excepția Ritei, nu le-a povestit niciodată în detaliu colegilor de clasă cele întâmplate, ei vor afla despre asta din acest articol.
În timpul liceului, fata a dezvoltat puternice simptome psihosomatice. „Leșinam, transpiram repede, atât de repede încât curgeau apele pe mine. Serile, când trebuia să mă pregătesc pentru școală, aveam atacuri de panică. Într-o perioadă au fost atât de puternice, încât mi se bloca maxilarul. Mă durea îngrozitor și nu puteam să vorbesc. Obișnuiam să chiulesc foarte mult de la școală, rămâneam adesea acasă, în cea mai mare parte a timpului studiam și citeam, dar Orbán era cel care trebuia să motiveze absențele, iar el o făcea”, relatează ea.
A fost internată la secția de cardiologie din Târgu Mureș, fiind suspectată de o problemă cardiacă, însă nu s-a descoperit nimic. Din bilanțul complet făcea parte și o evaluare psihologică. „Practic, a fost o experiență bună pentru că mi-au făcut un test IQ și am obținut un punctaj foarte mare. Un infirmier a venit și a spus că nu au mai avut de foarte mult timp o fată atât de inteligentă în secție. Mi-a picat bine. Apoi, pe hârtia pe care au scris că am un IQ ridicat, au notat de asemenea și faptul că am simptome severe de anxietate”, spune ea.
După absolvire, Anna a convins o fostă colegă de clasă să meargă împreună la Zsolt Orbán. Voia să-l confrunte pe profesor, însă tot ce-și amintește este că plângea în hohote și că i-a strigat doar „da’ tu cine te crezi???” Profesorul a plâns și el, apoi a îmbrățișat-o și a sărutat-o. Însoțitorarea ei s-a simțit jenată și a plecat, urmată, câteva minute mai târziu, de Anna. A fost ultima dată când a fost singură cu Zsolt Orbán.
Orbán: i-am mângâiat sufletul
Când l-am întrebat pe Zsolt Orbán despre incidentul de acum 20 de ani, a venit cu un răspuns prefabricat: „Pe atunci nu eu eram dirigintele ei, ci o colegă. Fetița venea foarte des la mine cu problemele ei, inclusiv în timpul pauzelor, inclusiv aspecte legate de sex, plângea des, avea probleme acasă. Am încercat foarte des să o ajut, poate că am fost înțeles greșit și comportamentul ei a fost interpretat greșit, dar nu am avut intenții sexuale, și bineînțeles că așa ceva nici nu s-a întâmplat”, spune el.
Când i-am spus că Anna pretinde că el a depășit aceste limite, Orbán a negat categoric acest lucru. Nu-și amintește și nu crede să-i fi trimis vreun mesaj în care să-i spună că o iubește, și nici să fi făcut vreodată vreo aluzie la așa ceva. I-am spus că totuși chiar asta a făcut, iar Anna a notat la momentul respectiv în jurnalul ei – a scris că o iubește și că o mângâie. „Nu în sens sexual, eu i-am mângâiat sufletul”, vine răspunsul.
Orbán a susținut că spusele lui sunt confirmate și de faptul că Anna a ales clasa lui și că părinții ei și-au lăsat fiica să meargă de mai multe ori în excursii lungi împreună cu el. „Părinții participau la ședințele cu părinții, păstram legătura, consider că nu au fost probleme”, spune el. De asemenea, susține că a învățat atunci că nu îi este permis să facă lucruri interpretabile și să nu-i lase pe elevi să se apropie prea mult de el.
Abia mulți ani mai târziu, după un lung proces terapeutic, Anna a înțeles că nu ea era de vină. În cazul ei, școala ar fi trebuit să ia măsuri încă din 2003. Acest lucru nu s-a întâmplat. Faptul că psihiatrul Albert Veress și administrația școlii au purtat discuții cu Zsolt Orbán nu a adus o schimbare semnificativă: în scurt timp, Orbán a dezvoltat o relație cu o altă elevă.
Prima ei relație a fost cu Zsolt Orbán
Încă de pe atunci, mulți oameni erau deja la curent cu scandalul. Pe de o parte, părinții Annei au vorbit cu mai mulți părinți, pe de altă parte, profesorii au încercat să afle ce s-a întâmplat. Mai mulți foști elevi au spus că aveau informații, dar nimeni nu știa ce s-a întâmplat exact. Nici blamarea victimelor nu a fost o practică neobișnuită, după cum a relatat Anna.
Cu toate acestea, înainte de a stabili o relație cu acesta, Ida nu auzise nimic despre abuzurile lui Zsolt Orbán sau despre scandalul din 2003. A început să studieze în Márton Áron din 2001. Acest liceu era singura opțiune, deoarece rezultatele academice erau considerate importante în familia ei. S-a înscris în clasa de științe sociale. Prima ei impresie despre Orbán a fost că era un profesor dinamic și direct și că stilul său era unul foarte agreabil.
„Puteai să abordezi subiecte pe care nu le puteai aborda la alte ore și aveai sentimentul că nu există autoritarism. Mi-a lărgit perspectiva, datorită subiectelor pe care le aborda, am văzut lumea mai colorată”, spune Ida. Elevii îl admirau pe profesor, aproape toată lumea îl admira. A avut și ea acest sentiment, dar nu crede că a fost unul foarte puternic.
Deși avea prieteni, Ida nu simțea că poate relaționa cu oamenii. În același timp, era atât de presată de obligația de a obtine performanțe remarcabile – spune că la asta contribuiau mai mulți factori – încât în clasa a unsprezecea, în loc să scrie o lucrare, a luat trenul și a ajuns la Constanța, unde a petrecut o zi la mare, iar apoi a venit acasă. Le lăsase părinților un bilet în care le spunea că se va întoarce acasă și să nu-și facă griji.
Înainte de asta fusese un elev model, cu note excelente. „A fost singurul lucru neconvențional pe care l-am făcut în liceu, nu am avut mari răzvrătiri, nu am comis nicio abatere”, spune ea. Cu toate acestea, privind în urmă, simte că s-a luptat cu presiunea de a avea perfomanțe, chiar dacă nu ar fi fost pedepsită dacă ar fi adus acasă o notă proastă. „Am simțit că era prea mult pentru mine și, la 17 ani, asta a fost soluția pe care am ales-o”, spune ea.
Îi este recunoscătoare profesorului ei de limbă maghiară de atunci, care nu a tratat-o cu superioritate după ce s-a întors acasă, ci i-a indicat foarte corect că, dacă simte că ceva este prea mult pentru ea, e liberă să îi spună. La vremea respectivă nu exista niciun contact între ea și Zsolt Orbán, dar e posibil ca acesta să fi fost momentul în care vulnerabilitatea ei i-a atras atenția profesorului. Relația lor a început în a doua jumătate a clasei a douăsprezecea, în 2005.
Mai mulți studenți au participat la un program de schimb de experiență în Danemarca, unde au petrecut câteva nopți. A fost un mediu mai libertin decât de obicei, iar Ida susține că acest lucru ar fi putut să pregătească terenul pentru ceea ce s-a întâmplat mai târziu. Avionul lor a aterizat la București, iar de acolo au călătorit mai departe spre Miercurea Ciuc. Au dormit cu toții în același compartiment, iar Ida a stat lângă Orban.
Nu își amintește exact cum s-a întâmplat, dar mâinile lor s-au atins și s-au ținut vreme îndelungată de mână.
Ida își amintește că în acel moment a trăit acest lucru ca pe ceva pozitiv, ca pe un privilegiu. Deși era majoră, nu avusese parte de nicio relație obișnuită pentru un adolescent, de fapt, Zsolt Orbán a fost prima ei relație.
„Nu eram socializată ca un adolescent obișnuit. Asta îmi trezea un sentiment de inadecvare, dar atenția pe care o primeam mă scotea din anonimat”, își amintește ea. În retrospectivă, spune că asta a făcut-o să se simtă importantă, pentru că Zsolt Orbán era coolness-ul întruchipat. Ida avea și un model pentru o astfel de diferență de vârstă: un prieten apropiat de-al lui Orbán ieșea pe atunci cu o colegă de clasă de-a ei, iar cei patru s-au întâlnit de mai multe ori în apartamentul respectivului.
Pe măsură ce se apropia absolvirea, întâlnirile au evoluat într-o relație. Cât timp Ida era elevă, relația a rămas un secret, dar aceasta era deja una sexuală. După absolvire, și-au asumat public relația.
Relația a devenit evidentă pentru părinții ei în preajma absolvirii. „Au fost surprinși, dar nu au protestat atât de tare pe cât aș fi protestat eu dacă aș avea acum o fiică de 18 ani și i s-ar întâmpla așa ceva. Presupun că în cazul lor a contat și faptul că Zsolt avea o anumită imagine, toată lumea îl vorbea de bine. Poate că s-au liniștit că fiica lor are o relație, sau poate că le era teamă să se opună, pentru că atunci m-aș închide și mai mult în mine”, a evaluat ea ulterior cele întâmplate.
Experiența pe care a perceput-o ca fiind cea mai plină de contradicții a fost o excursie de vară în 2005, când își asumaseră deja relația. După absolvire, Zsolt Orbán și-a dus clasa și pe cea paralelă într-o excursie în Grecia, la care Ida a participat în calitate de iubită. I-a fost greu să facă față situației neobișnuite de a merge în vacanță cu iubitul ei, și de a fi însoțiți în această excursie și de foștii ei colegi de clasă. Ida nu se mai simțea ca una dintre ei, dar nici partenera lui Zsolt nu se simțea încă.
Ida a mers apoi la facultate, iar relația ei cu Zsolt Orbán a devenit unilaterală. A povestit că îi plăcea foarte mult să fie în Cluj Napoca, unde își găsise în sfârșit calea, dar că din cauza relației mergea acasă o dată la două sau trei săptămâni. El, pe de altă parte, nu a vizitat-o aproape niciodată.
Pe măsură ce a trecut primul an, ea a început să aibă probleme de stimă de sine și simțea că nu se ridică la nivelul lui. Nu doar eforturile pe care le făceau pentru a întreține relația erau asimetrice: ea trebuia să se integreze în grupul de prieteni ai lui Orbán, adică într-un grup format din persoane mai în vârstă decât ea. Din câte își amintește Ida, dacă ea spunea că aceștia o făceau să se simtă inconfortabil, el interpreta asta ca pe o revendicare.
„El are un stil din ăsta de ți se bagă pe sub piele, încearcă mereu să obțină simpatia tuturor, așteaptă să fie lăudat, iar asta, împreună cu faptul că nu a acordat nicio atenție nevoilor mele, a fost foarte deranjant”, spune ea. Se simțea responsabilă pentru faptul că nu e mulțumită de relație. Întrucât exprimarea îngrijorărilor provoca conflicte, ea a crezut că nu poate gestiona această situație în mod corespunzător, ca un adult. Au fost împreună timp de doi ani și jumătate, iar Zsolt s-a despărțit de ea după o serie de certuri, undeva la cumpăna anilor 2007-2008.
„I-am spus că s-a folosit de mine, mi-a spus că m-a iubit cu adevărat și că acum are o familie”
Fata și-a dat seama abia mult mai târziu că ceea ce i s-a întâmplat a fost un abuz. Ani mai târziu, tatăl ei a murit și asta a însemnat sfârșitul unei relații abuzive din punct de vedere emoțional. „Am înțeles problema responsabilității în timpul terapiei. Aveam deja 26 de ani și am înțeles cât de disproporționat era tot ce se întâmpla. Am înțeles că ar fi fost responsabilitatea lui să stabilească o limită, fiindcă pe atunci eram un copil”, relatează ea.
Ida s-a simțit exploatată și folosită: „pe de o parte, mi-a răpit foarte mult timp și foarte multe resurse emoționale, pe de altă parte, căderile provocate de certuri au fost foarte dificil de îndurat”. „Aveam 18 ani, dar eram încă un copil, cel puțin în ceea ce privește relațiile cu alții. Abia mai târziu, la facultate, am făcut lucrurile pe care alții le făcuseră în liceu, mi-am forțat limitele, am experimentat, și am făcut toate astea fără să am regrete. Dar faptul că pe atunci toate acestea îmi lipseau încă, m-au făcut să fiu manipulabilă și predispusă abuzului”, spune ea.
La aproximativ zece ani după încheierea relației lor, Ida l-a confruntat pe profesor cu privire la acțiunile sale. Un aspect al terapiei a constat în articularea și povestirea abuzurilor celor care le săvârșiseră. „Aici se punea accentul pe formulare și pe lămurirea lucrurilor față de tine însăți. Viața e interesantă din punctul ăsta de vedere, locuiam în același oraș, dar nu ne-am întâlnit niciodată pe stradă, iar la două zile după acea ședință ne-am întâlnit.
I-am spus acolo și atunci că m-a rănit, că s-a folosit de mine și că eram doar un copil pe atunci.
M-am simțit bine să i-o spun în față și nu voiam să stau de vorbă cu el, nu eram curioasă să-i aud răspunsul. Cu toate acestea, îmi amintesc că mi-a spus două lucruri, unul a fost că m-a iubit cu adevărat și celălalt că acum are familie. Ulterior, asta m-a înfuriat un pic, pentru că nu era un răspuns la ceea ce îi spusesem eu”, spune Ida.
Ea a acceptat interviul pentru a nu li se întâmpla și altora același lucru.
Spune că poate cea mai mare dificultate pe care a avut-o a fost că și-a dat seama, atunci când a confruntat povestea, că în relațiile ulterioare și-a justificat față de sine însăși anumite lucruri care din punct de vedere relațional nu erau în regulă. Deși crede că a evoluat mult de atunci, acest lucru o umple încă de un anumit sentiment de teamă.
„Mă felicit pentru faptul că argumentele etice au fost mai puternice”
Deși, confruntat de Ida, Zsolt Orbán a răspuns că el a iubit-o cu adevărat, vom vedea că acest lucru nu l-a împiedicat de la a face avansuri și altor eleve atunci când a avut ocazia. Excursiile pe care le organiza cu atâta bunăvoință, sunt adesea amintite de elevi ca fiind stimulante din punct de vedere intelectual. De exemplu, au mers foarte ieftin în Grecia sau Italia, unde au avut într-adevăr posibilitatea de a învăța multe. Dar aceste excursii au avut și rolul de a estompa cât mai mult granițele din cadrul relației profesor-elev, astfel încât acestea să poată fi depășite mai ușor. Mai multe fete au devenit victime în timpul acestor excursii, sau Orbán se folosea de astfel de ocazii pentru a începe să le ademenească.
Ottília avea 17 ani când au mers la o întâlnire pentru tineret în Anglia, în 2005. Era a doua etapă a aceluiași program de schimb care începuse la începutul primăverii în Danemarca, și în timpul căreia Orbán o ținuse de mână pe Ida în drum spre casă. „Următoarea a fost organizată în Anglia, eu și Zs.O. eram delegația din Miercurea Ciuc”, spune Ottília. Ea nu era eleva profesorului și nici o admiratoare a acestuia, așa cum erau mulți alții. Întâlnirea a avut loc undeva în Kent și au plănuit să petreacă o zi în Londra pentru a vedea orașul. Profesorul aranjase lucrurile astfel încât să împartă o cameră cu fata.
„Era o cameră cu două paturi, dar ar fi fost frumos dacă nu mi-ar fi dat de înțeles că aș putea dormi în patul lui și nu ar fi insistat după ce eu am refuzat. Mai ales că mă simțeam jenată, ar fi putut să-mi placă de el și să-l găsesc atrăgător datorită cunoștințelor sale și a stilului lipicios”, își aduce aminte fata.
„Îmi era rușine, pentru că o cunoșteam pe prietena lui de atunci, Ida (era cu un an mai mare decât mine). În orice caz, mă felicit pentru faptul că argumentele etice au fost mai puternice și nu i-am cedat și nici el n-a mai insistat. Îmi mai e rușine și pentru că pe trenul de întoarcere de la București ne-am sărutat, nu am fost suficient de puternică, probabil din cauza berii pe care o băusem și de la care pe atunci mă îmbătam mai ușor”, povestește ea.
Ottilia a trăit un sentiment al rușinii stăruitor, chiar dacă știa că era responsabilitatea profesorului să prevină astfel de lucruri. I-a fost greu fiindcă, deși îi plăcea profesorul și nu cunoștea trecutul lui Orbán, s-a lăsat atrasă în ciuda faptului că știa despre relația acestuia cu Ida. Din cauza acestui sentiment de rușine, nu a vorbit cu nimeni despre ceea ce i se întâmplase. Fie și numai pentru că, pe vremea când era studentă, colega ei de cameră a fost una dintre noile „iubite” oficiale ale lui Orbán.
Ademenea mai multe fete deodată
Mária a frecventat Márton Áron între 2004 și 2008. Fratele ei absolvise același liceu, așa că era evident că locul ei era tot acolo, în liceul de elită din Miercurea Ciuc. Prima ei amintire despre Zsolt Orbán e că mergea pe stradă cu fratele ei și s-au întâlnit întâmplător cu profesorul, care a mângâiat-o pe cap și a întrebat-o dacă s-a înscris tot la Márton Áron, spunându-i că dacă este la fel de deșteaptă ca fratele ei, totul va fi bine.
În 2005-2006, când fata era în clasa a zecea, a observat că profesorul o privea în continuu. Orbán nu i-a fost profesor. „Îmi amintesc că toată școala era la ștrand, și am observat că își tot întorcea privirea spre mine. Apoi mi-am dat seama că se uita într-adevăr la mine. Asta a continuat și la școală. Trebuie să se fi uitat să verifice când am ore libere, pentru că ne întâlneam mereu, de exemplu venea la mine în cantină și mă măsura, aruncându-mi o privire semnificativă, și atunci eu îi întorceam privirea”, își amintește fata. Pe atunci, simțea că îi place interesul arătat de profesor și că îl plăcea. Ieșeau adesea în fața școlii pentru a vorbi.
„La sfârșitul clasei a unsprezecea, a organizat cu clasa lui de atunci, copiii de a zecea, o excursie în Europa Centrală, (Anna și Rita erau în această clasă). M-a întrebat dacă vreau să merg, i-am spus că nu, nu de una singură, și am mai invitat câțiva colegi de clasă. Abia am urcat în autocar, a început să flirteze cu mine prin sms-uri. Știam că mă place, și eu îl plăceam, nu am simțit că ar fi o problemă”, spune Mária.
La momentul respectiv, fata se simțea adultă și matură, dar abia mai târziu și-a dat seama că nu era nici pe departe pregătită pentru o astfel de relație. „Mă atrăgea faptul că un bărbat matur și inteligent îmi dădea atenție”, spune ea.
Când au făcut escală la Praga, Zsolt Orbán a invitat-o la o întâlnire în fața hotelului, la 12 noaptea. „Cred că i-am spus colegei mele de cameră unde mă duceam. A fost un pic surprinsă, dar i s-a părut palpitant. Am vorbit recent cu ea, mi-a spus că e ciudat cum ne raportam pe atunci la lucrurile astea, acum are două fete, ți se face rău când te gândești că se poate întâmpla una ca asta și că la vremea respectivă, atât pentru mine, cât și pentru cei din clasă, a fost cea mai palpitantă întâmplare”, povestește Mária.
De la hotel au mers într-un pub, Orbán i-a arătat drumul. Ea nu cunoștea deloc Praga. „Am băut, cred că vin, mi-a cumpărat țigări, apoi m-a sărutat, și îmi amintesc, poate vinul a fost cel care m-a încurajat, pe de o parte eram complet copleșită de toate astea, iar pe de alta am început să îmi pun întrebări, e în regulă că ni se întâmplă asta, dar cu celelalte fete despre care am auzit cum rămâne?”, își amintește Mária.
Ea l-a chestionat în legătură cu trei fete. Orbán a recunoscut doar incidentul în care a introdus o scrisoare în geanta uneia dintre ele. Furioasă, fata a povestit atunci mai multor persoane. „Acesta a fost singurul lucru pe care l-a recunoscut la momentul respectiv, dar a spus că fata nu mai e supărată pe el”, spune Mária. „În legătură cu Anna, a spus că fata a născocit povestea și că nu are ce să facă în legătură cu asta, iar eu am văzut că într-adevăr nu i-a păsat de ea în timpul acelei călătorii, așa că l-am crezut. Eram îndrăgostită, răspunsul lui m-a liniștit”, spune ea. Profesorul a negat în fața Mariei și faptul că ar fi fost cu Ida (când l-am întrebat, Orbán a negat că ar fi cumpărat țigări elevelor lui minore.)
Pe drumul de întoarcere către hotel, au fost cât pe ce să dea nas în nas cu cealaltă profesoară care i-a însoțit în excursie. De îndată ce Mária a văzut-o de la distanță și i-a atras atenția, Zsolt a tras-o într-un tufiș, iar când profesoara a trecut pe lângă ei, i-a pus mâna pe gură, a întors-o spre el și a sărutat-o. „Apoi, imediat ce ne-am întors la hotel, am urcat în camera lui și el era foarte hotărât să treacă la actul sexual. Eu nu eram sigură dacă vreau, aveam menstruație și cred că mi-ar fi fost jenă să spun asta, așa că am refuzat. A continuat să încerce o vreme, dar apoi a renunțat și m-am întors în cameră. Mi s-a părut cam mult că voia totul de la prima întâlnire”, povestește Mária.
Refuzul fetei a avut un preț
Mai multe persoane au povestit că, atunci când nu se supuneau voinței sale, acesta le priva de atenția lui. Așa s-a întâmplat și la Praga. A doua zi nu se mai uita la fel la Mária, era indiferent. Un adolescent care se simte îndrăgostit, poate deveni foarte confuz în astfel de momente, poate simți că a greșit. În esență, asta urmărea prin retragerea atenției, evitarea unui nou refuz.
După câteva zile, a început să primească iar sms-uri, iar atenția profesorului s-a îndreptat din nou spre Mária. În drum spre casă, mesajele au devenit mult mai intense: Orbán trebuia să explice de ce Ida, despre care cu câteva zile în urmă spusese că nu are o relație cu el, îl aștepta la sosire. A spus de asemenea că se vor despărți în curând.
Mesajele au continuat și mai târziu, Mária interpretându-le ca o confirmare a faptului că erau împreună. Într-o zi, profesorul a chemat-o la el acasă, iar ea s-a dus. „Corecta lucrări, povestea despre notele pe care le dădea fiecăruia, vorbind mai ales despre fete. Apoi mi-a spus să pun niște muzică, m-am conformat, am fumat și mi-a pregătit un cocktail. Am stat acolo cu el aproape toată ziua, mai exact până în zorii zilei următoare. Și cel mai ciudat e că din acel moment nu-mi mai amintesc nimic”, spune fata, care bănuiește că în acel cocktail ar mai fi fost ceva.
„Este o calomnie gravă”, mi-a răspuns Zsolt Orbán când l-am confruntat în privința acestei suspiciuni. Mária nu vede niciun alt motiv pentru care să nu-și amintească. Ea spune că după aceea a trecut prin multe perioade de cunoaștere de sine, a discutat problema și în terapie, iar psihologul ei nu a considerat că pierderea memoriei ar fi fost cauzată de o traumă. „Cred că, din cauză că-l respinsesem de atâtea ori înainte, de data asta a vrut să meargă la sigur”, spune Mária. Nici înainte și nici după nu i s-a mai întâmplat așa ceva, a băut două sau trei cocktailuri, ceea ce în sine, spune ea, nu putea fi cauza pierderii memoriei.
Ultima ei amintire din acea seară e că stătea întinsă în pat și vorbea despre momentul în care aveau de gând să le spună totul părinților Máriei. Fata era încă la școală, a spus că e exclus ca asta să se întâmple înainte de absolvire.
[După publicarea articolului, Mária a făcut o rectificare: era deja majoră atunci când profesorul a început o relație cu ea la Praga, apoi a făcut sex cu ea acasă la el. Am eliminat din text pasajele care sugerau că la momentul respectiv ar fi fost minoră.]
„După aceea l-am vizitat de mai multe ori. Eram puțin reticentă la contactul fizic, iar atunci el se ofensa ca un copil mic. Pe de o parte, îmi doream mai multă conexiune emoțională, mai multă conversație, iar pe de alta, la școală era mereu cineva care spunea întruna că între Zsolt și una dintre fete e ceva, și atunci în mine lucra treaba asta, bun, deci nu eu sunt cea cu care iese”, își amintește ea. Pe de altă parte, relația o făcea să se simtă importantă, deosebită și inteligentă. Că totuși ea e cea de care are nevoie bărbatul ăsta atât de genial, pe care toată lumea îl ridica în slăvi și îl admira.
Mária povestește că, între timp, profesorul încerca în permanență să o controleze. Era hotărâtă ca după școală să facă ceea ce-și dorea, era talentată în domeniul respectiv și o dovedise deja la diverse concursuri. Cu toate acestea, bărbatul tot încerca să o convingă că este o profesie stupidă, că nu e bună de nimic și că ar trebui să se orienteze spre istorie (sau orice specializare apropiată de istorie), dar ea nu era interesată de acest lucru.
„Când a văzut că îmi susțin alegerea, s-a simțit jignit și a plecat. Mi-am dat seama mai târziu că era un fel de instrument de manipulare, voia să mă controleze”, spune ea.
În dorința profesorului de a legitima cât mai repede relația lor în fața părinților sau în faptul că spunea ce frumos ar fi să se plimbe prin oraș ținându-se de mână, fata vede același lucru.
Profesorul îi tot spunea că atunci când va absolvi facultatea, se va întoarce în oraș, se vor căsători și își vor întemeia o familie. (Aceasta a fost o temă constantă și în următoarea relație a lui Zsolt, era un plan consecvent pe care-l aplica în mai multe dintre relațiile sale, și într-adevăr, mulți ani după aceea s-a căsătorit cu o fostă elevă).
„Nu m-am gândit că ar fi ceva greșit din perspectiva dreptului penal, nu aveam astfel de cunoștințe. Am crezut că e doar o chestiune morală, mă linișteam spunându-mi că până la urmă, nu era profesorul meu, deci relația nu era ceva greșit”, își amintește Mária. Ea a refuzat de multe ori, inclusiv o excursie în Anglia, unde el o tot invita să meargă împreună, dar fata nu voia să își mintă părinții și dirigintele. După aceea, nu a mai primit sms-uri și Mária și-a dat seama abia mai târziu că între timp profesorul o înlocuise.
„Am ieșit la cafea cu Rita, care mi-a spus brusc, închipuie-ți, în două săptămâni plec într-o excursie cu Zsolt Orbán. Iar eu i-am spus că nu-mi vine să cred una ca asta, iar apoi ne-am dat seama amândouă ce se întâmplă. A plâns mult și l-a sunat pe Zsolt. Îmi amintesc că Zsolt i-a mărturisit că a spus ceva frumos despre mine, cât de bună, de deșteaptă și de inteligentă sunt, dar că nu a fost mare lucru între noi și că de acum încolo vrea să fie doar cu Rita. Mai târziu am auzit că i-a spus altcuiva că am exagerat eu toată treaba”, spune Mária.
„Nu am început o relație paralelă”, a răspuns Orbán când a fost întrebat de Átlátszó Erdély cum a rezolvat în sinea lui aceste suprapuneri.
Consecințele erau suportate doar de fete
„M-am simțit înșelată în ultimul hal, folosită. M-am dus acasă și am făcut febră de 40 de grade, fără să am alte simptome fizice. Am încercat să fac în așa fel încât mama să nu vadă că plâng”, își amintește ea. La vremea respectivă, avea tendința de a le împărtăși prietenilor ei mai degrabă partea pozitivă a poveștii. Unii dintre prietenii ei apropiați condamnaseră de la bun început relația. Nu a avut prea mult sprijin emoțional din partea colegilor ei, deoarece nu le-a spus cât de mult a durut-o finalul poveștii. „Mi-au spus doar să nu mai fumez patruzeci de țigări pe zi”, spune ea.
A avut o scurtă perioadă autodistructivă și apoi a trecut peste, dar crede că a purtat încă multă vreme povara poveștii: „nu știu dacă a fost doar din cauza lui, dar cu siguranță a contribuit la faptul că îmi raportam propria valoare la asta, eram suficient de bună doar dacă un bărbat mai în vârstă și inteligent se uita la mine”.
Când Mária a aflat că scriu un articol, nu a considerat că e important să vorbească, deoarece își amintea că relația a fost în esență o poveste de dragoste și nu un abuz. „Apoi m-am gândit, dacă aș avea fiice și li s-ar întâmpla una ca asta? Am o rudă foarte inteligentă și frumoasă, o fetiță care urmează să se înscrie la Márton Áron. Dacă s-ar da la ea, i-aș rupe piciorele”, spune Mária cea adultă.
Directorul László Varga apare și în povestea ei. Mária povestește că, într-un conflict legat de organizarea unui eveniment în clasa a douăsprezecea, el a susținut cu înverșunare decizia lui Zsolt, când directorul a intervenit și a încercat să o determine să-i spună dacă există sau a existat ceva între el și Zsolt. Fata a negat totul.
Potrivit amintirilor ei, directorul a spus că, dacă nimeni nu a venit cu o dezvăluire, atunci nu se putea face nimic. Percepția lui Mária este că directorul a vrut să o ajute, își amintește că acesta a spus, de asemenea, că acțiunile lui Zsolt erau intolerabile și că ar trebui să îl concedieze. Directorul nu-și amintește acest episod. Când a fost întrebat, Varga a negat că ar fi depus vreo plângere împotriva lui Zsolt Orbán în 2007.
Ceea ce este însă sigur, e că la acea vreme era deja în vigoare Legea privind protecția copilului, conform căreia, dacă ar fi bănuit ceva, nu ar fi trebuit să aștepte confirmarea din partea elevei, ci ar fi fost obligat să raporteze simpla suspiciune de abuz către autoritatea de protecție a copilului.
Dacă cineva are cunoștință de vreun abuz (emoțional, fizic, sexual) comis împotriva minorilor, ar trebui să raporteze acest lucru la numărul național gratuit de urgență 119.
Cea de-a doua parte a articolului, finală, se referă la modul în care Zsolt Orbán a ademenit din ce în ce mai multe eleve, în ciuda faptului că tot mai multă lume știa despre abuzurile precedente; ce au avut de spus prietenii săi și psihologul școlii și cum reacționează Zsolt Orbán însuși la mărturiile supraviețuitoarelor. După publicarea articolelor IPJ Harghita a început o anchetă în legătură cu abuzurile sexuale dezvăluite.
Ilustrații: Ágnes Szucher. Traducere: Andrei Dósa. Articolul original în limba maghiară:
3,5%
Támogass jövedelemadód 3,5%-val.
Az alábbi linken pár kattintással megteheted:
